Ce nu știi, nu te afectează. Mai bine nu afli ce nu poți schimba. De ce să îți faci griji înainte?, etc. Multă lume spune că, cu cât o gravidă știe mai multe, cu atât are motive de panică mai mari. Parțial adevărat. Important este de unde și ce știe. Înainte să devin mamă, scanam fiecare informație despre săptămâna de sarcină în care mă aflam și căutam să aflu orice m-ar fi putut să înțeleg mai bine ce se petrece în corpul meu și ce urma să se întâmple. Mi-am dat seama ulterior că oricât crezi că ești de pregătit, în realitate nu știi nimic din ce te așteaptă :-).
Totuși, sunt câteva lucruri pe care mi-ar fi plăcut să le aflu înainte să devin mamă
Mi-ar fi plăcut să știu că pot exista sarcini cu particularități. Că uterul se poate contracta din primele săptămâni de sarcină și că, atunci când începi să simți contracțiile, nu e cazul nici să te panichezi, dar nici să stai degeaba și să aștepți să treacă. Mi-ar fi plăcut să știu că anumite alimente mă pot ajuta, iar altele mai rău îmi fac. Acum există ceva informații, pe vremea mea era să mor de la o porție de hamsii cu usturoi mâncată pe la zece săptămâni. Aș fi fost mai împăcată să știu toate opțiunile de naștere, cu detalii, avantaje și dezavantaje. Eu am știut doar că nașterea naturală e cea mai bună și punct. Nu zic că nu e, dar mi-ar fi plăcut să îmi cunosc bine toate opțiunile.
Înainte să fiu mamă, mi-aș fi dorit să-mi spună cineva că doare să naști 🙂
Da, da, toate site-urile abundau de sfaturi despre cum să te pregătești pentru o naștere relaxată, să îți iei reviste și un mp3 cu muzica preferată, să ai la tine gustări bogate în grăsimi bune și mai știu eu ce nebunii. Asta, plus mama și bunica, adepte ale nașterii naturale, care mi-ar prezentat doar aspectele pozitive, au făcut ca eu să am un șoc atunci când au început contracțiile alea urâte. Am dat cu mp3-ul de faianță, iar revista sș fi rupt-o bucățele, dacă nu aș fi fost complet lipsită de vlagă, chiar și pentru asta. Nu am putut decât să mă plimb ca un leu în cușcă și să îmi mușc buzele.
Mai util decât o imagine idilică despre naștere ar fi fost niște tehnici și exerciții de respirație și calmare. Măcar astea nu riscau să spargă faianța dacă nu funcționau 🙂
Mi-ar mai fi plăcut să cunosc mai amănunțit semnele îngrijorătoare
Abia după ce am născut prematur, la 35 de săptămâni, am realizat că eu avusesem fisuri de membrane și scurgeri de lichid, încă din săptămâna 32. Nu am știut să identific semnele, așa că nu m-am panicat.
Dacă știam mai multe despre alimentația de după naștere și complicațiile care pot apărea, poate nu mai ajungeam la o săptămână înapoi la spital, cu cea mai de coșmar constipație pe care am trăit-o în viața mea.
Eheee, de copil nu mai zic. Mi-ar fi plăcut să îmi spună cineva că fierul nu face bine unui organism prematur. Așa poate aș mai fi cerut o părere când Anei i s-a prescris fier, care i-a accentuat colicii și i-a provocat o constipație de toată frumusețea. Mi-aș fi dorit să fiu învățată să o țin mai mult în brațe, să o alint și să o mângâi mai mult. Să mă sperii și să mă stresez mai puțin de partea de igienă, ci să am grijă mai mult de starea emoțională. A mea și a ei.
Aș fi vrut să știu că e normal ca un copil să plângă. Cât e normal să plângă și când să mă îngrijoreze real faptul că plânge.
Mi-ar fi plăcut să îmi spună cineva, ca o mantră, toată sarcina, să fiu mai relaxată
Eu asta îi spun fiecărei graviduțe sau proaspete mămici pe care o întâlnesc. Că totul trece și, cam orice ai face (fără greșeli flagrante, desigur), copilul crește și ajunge în regulă, cu toate la locul lor.
Ție ce ți-ar plăcea să afli sau ce ți-ar fi plăcut să afli înainte să fii mamă?
Citește și
Doctor MIT și Pisica pe sârmă în fața viitorilor părinți. Ce mesaje le-am transmis?
Cele mai răspândite mituri despre sarcină
Primul sfat pentru proaspetele mame
Știi că ești mamă româncă dacă…
Mami, tati, mai respirați un pic!
Ce am învățat de când sunt mamă
Dacă îți plac articolele mele, te invit să urmărești pagina de Facebook pentru a fi la curent cu noutățile.
Sursa foto – Freepik.com
Mi-ar fi placut si mie sa stiu ca nastereea DOARE, mult mai rau decat ti-ai putea imagina. Chiar si cezariana (la care ma gandeam eu cu incantare, ca daca aia normala doare, sigur, cezariana o fi de vis… pana m-am trezit cu doua de ele), doar ca doare altfel si in alt moment, dar la fel de tare. Si dureaza mult mai mult sa te pui inapoi pe linia de plutire…
Mi-ar fi placut sa stiu ca multe din anxietatile mamei se transmit la fat, oricat ti-ai repeta in cap ca esti calma si zen, copilul simte din interior cum se simte mama.
Mi-ar fi placut sa stiu dinainte ca un bebelus dupa nastere nu e doar „schimbat/alaptat/culcat” si apoi vazut de viata ta personala.
Mi-ar fi placut sa stiu ca alaptarea nu e chiar asa o chestie usoara si naturala la toate femeile, uneori trebuie sa te lupti cu toti si toate ca sa mearga treaba bine, si pana la urma tot nu iese cum ai fi vrut.
Si cel mai important, ca planurile de acasa nu se potrivesc intotdeauna cu cele din targ, corpul si natura fac uneori niste farse complet neasteptate, ele trebuie luate ca atare, trebuie sa fim pregatite intotdeauna cu un plan B.
Toate astea le-am aflat din fericire dupa primul copil, deci la al doilea am fost extrem de linistita si relaxata, lucrurile au mers pe cu totul alt fagas atunci… dar mi-ar fi placut sa pot sa-i ofer si primului aceeasi experienta in loc de crizele de anxietate pe care le aveam toti atunci…
Oooo, daaaa, in asentimentul tau cu toate toate!