Cred că 90% din părinți se confruntă măcar o dată cu rugămintea repetată la infinit „Mami/tati, te rog, te rog, te rog, vreau cățel/pisică, te roooog”, însoțită obligatoriu de figura clasică de milog. Unii cedează destul de ușor la argumente, pentru alții e doar un moft, la care renunță repede. Cei mai mulți însă o țin pe a lor până cedează părintele și îi ia copilului animal de companie.
N-o să vă conving că e bine ca un copil să aibă un animal de companie, nici nu cred că e obligatoriu să aibă unul și oricum e plin internetul de sfaturi în sensul ăsta. O să vă spun cum a fost experiența cu Ana și pisica noastră, Motocica.
Ce să alegeți, la ce să nu visați, la ce să vă așteptați, ce să aveți în vedere când luați animal de companie
Ce animal să alegeți
Pentru cei care stau la casă, paleta e mai largă. Iepuraș, puișori de găină, cine e creativ găsește multe opțiuni. Dacă însă stați la bloc sau vreți să țineți animalul în casă, opțiunile ar fi pește, hamster/porcușor de guineea, câine sau pisică.
La noi opțiunea numărul 1 a fost un sconcs :-). Nu s-a calificat, spre tristețea beneficiarei.
Peștele a fost primul animam de companie ales pentru Ana. La scurt timp a apărut problema „nu pot să mă joc cu el”. Rozătoarele au fost excluse din start, la fel și iepurele, De sconcs am zis, așa că lista s-a restrâns rapid la cățel sau pisică.
Dacă nu aveți timp și sunteți plecați de acasă destul de mult, scoateți cățelul din discuție. Câinii iubesc compania oamenilor și nu le place să stea singuri, plus că dacă nu ești dispus să îl scoți de 2 ori pe zi afară, e mai bine să nu vă chinuiți cu toții.
Mai rămâne pe listă pisica. Dacă vă iubiți foarte tare canapelele, covoarele, draperiile și în general toate lucrurile care pot servi drept dispozitiv de ascuțit gheare pisicești, mai gândiți-vă. La fel, dacă nu doriți să legați o strânsă prietenie cu aspiratorul personal și să vă vedeți mult mai des ca înainte, mai bine vă întoarceți la pește.
Presupunând că ați trecut peste toate obstacolele de mai sus, ar trebui să știți la ce să NU visați
Că un animal de companie va responsabiliza copilul
Poate în teoriile frumoase de pe site-urile care vă explică beneficiile pentru copil de a avea un animal. Eu am avut cățel. Îl plimbam și îl hrăneam cam de câte ori o piaptănă Ana pe Motocica noastră, adică maximum de 2 ori pe an. Probabil că există și metode să treci animalul de companie în grija copilului, eu nu le-am aflat încă și nu cred să fie cu acordul părților
Că locuința voastră va mai arăta la fel
Noi ne-am ales cu scaunele din bucătărie complet redecorate, mânerul canapelei a primit și el un design nou, iar covorul avem mare noroc că e zburlit din fabrică, altfel ar fi fost personalizat de Motocica noastră cea cochetă, care trebuie să își facă manichiura de 2-3 ori pe zi.
Că va folosi căsuțele, jucăriile și dispozitivele speciale pentru animale
Ce dacă au costat cât jucăriile senzoriale pentru bebeluși? S-au dovedit cam la fel de utile, iar pisica a fost interesată de ele cam cât e bebelușul de o jucărie nouă. Pisica noastră are o frumusețe de centru de joacă, neatins, un dispozitiv de făcut ghearele, în plus față de cel existent pe centru deja, o sacoșă de șoricei, piuitoare, zdrăngănitoare, bile, șnururi, drăcovenii. În afară de a mă menține în formă aplecându-mă să le culeg de pe jos în fiecare seară, nu le-am găsit utilitatea până acum. În schimb sacoșele de rafie și pungile de 1 leu sunt cele mai iubite și căutate jucării. Ca la copii 🙂
Că va sta la mângâiat când vrei tu, eventual în momentele în care te simți mai rău și ai avea nevoie de un pic de empatie ca de animal la stăpân.
Câinele poate da, pisica niciodată. În schimb, atunci când o să ai mai multă treabă, o să se proptească în picioarele tale să îl/o iei în brațe, când o să vrei să lucrezi la laptop o să se lățească pe tastatură și o să dea cu botul să îl/o mângâi. În general, va fi în complet contratimp cu tine
Că nu veți mai auzi refrenul „mă plictisesc”, pentru că mult doritul animal va fi o sursă inepuizabilă de distracție.
El este o jucărie, doar că e vie. Altfel i se aplică fix tratamentul cunoscut pentru jucăriile noi – folosință până la epuizare 2-3 zile, apoi uitare și, cu puțin noroc, resuscitare din când în când. La noi Ana se joacă cu Moto destul de des sau, ma rog, încearcă să se joace, că pisica are propria ei personalitate, dar asta nu înseamnă că restul pretențiilor sau problemelor s-au redus.
Ce să evitați când vă luați animal de companie
Să cheltuiți mici averi pe tot felul de lucruri inutile, vezi mai sus. Un băț de care legați o sfoară cu câteva panglici, un ghemotoc de hârtie făcut pe loc, papucii voștri, mâinile, picioarele vor fi jucării numai bune și aproape gratis
Să obligați copilul să aibă grijă de animal, pe sistemul „tu l-ai vrut, tu te ocupi”. Efectul va fi total invers. Dacă i-l luați, vă asumați îngrijirea lui. Eventual, puteți realiza un program în care să îl includeți pe cel mic – el îi dă de mâncare dimineața sau îi pune apă, îl pieptănați împreună, etc.
Să luați animalul dacă nu sunteți complet sigur că puteți avea grijă de el. Se spune că un animal este precum un copil. Mi se pare un pic exagerată comparația, dar totuși este o ființă de care va trebui să aveți grijă zilnic, aveți, n-aveți chef. Ca și de un copil 🙂
Precauții pentru siguranța copilului
În cazul în care aveți bebeluș, evitați contactul acestuia cu animalul de companie în primele luni. Eventual țineți pisica/câinele într-o cameră separată. Folosiți aspiratorul cât mai des și păstrați o igienă și mai riguroasă atunci când strângeți după animal.
Ocupați-vă foarte atent de toaleta patrupedului, în special a pisicii. Tăiați-i ghearele cât mai des și asigurați-vă că sunteți cu deparazitarea și vaccinările la zi.
În cazul copiilor mai mari, instruiți-i să se protejeze de animal
Explicați-i că atât câinii, cât și pisicile sau alte animale au instincte, ele nu fac rău, dar se apără și atunci sar să zgârie sau să muște dacă simt vreun pericol. De aceea, este important să nu îi provocăm, să nu îi tragem de coadă, de mustăți și să ne ferim în special fața de eventuale gheruțe neprietenoase. Noi am avut cu Moto câteva episoade de zgârieturi, dar nu au fost cu urmări. Îi explicăm Anei mereu să nu stea cu fața aproape de ea, mai ales când o vede agitată sau cu chef de joacă, să nu o provoace, să se ferească atunci când este cazul.
La final, ca să nu vă tai elanul complet, vă spun că, în ciuda tuturor inconvenientelor de mai sus, un animal în casă este o sursă de bucurie, amuzament, liniște, după caz și că, indiferent de toane și capricii de moment, el va fi un bun companion pentru copil. Adică, una peste alta, dacă știi la ce să te aștepți și ești tolerant, la final va da cu plus.
Voi aveți animal de companie? Cum se înțelege cu cel mic?
Dacă îți plac articolele mele, te invit să urmărești pagina de Facebook pentru a fi la curent cu noutățile.
Citește și
Frica de întuneric la copii. Cum o depășim?
Copil singur în casă. De la ce vârstă?
Dormitul cu părinții. Pro sau contra?
Cum îl ajuți pe copil să iubească sportul. 7 pași urmați de noi
Sursa foto copertă – pexels.com
Veveriță. E mult mai fain decât cu hamster. Poate sta închisă și la nevoie lăsată astfel în grija altuia. Si e total responsabilitatea mea…. eu stau cu ea, eu mă joc, eu fac curat, eu hrănesc sau dispun hrănirea.
E uite chiar ca veverita nu era in calculele mele. Foarte interesant, bravo!
Și noi am dezbătut asta, câțiva ani buni. Am tăiat tot de pe listă, câine nu putem că suntem tot plecați, la pisică suntem alergici și eu și copilul mare și așa mai departe. Singura variantă care corespunde stilului nostru de viață e șarpe. Doar că domnul meu se scurge pe pereți când vede un șarpe. Deci am hotărât în plen că familia noastră n-o să aibă pet, e de ajuns că ne avem unii pe alții 🙂 Dar am scăpat de discuții cu adevărat doar când am implicat și copiii, cu argumente adevărate, cu mers la ferme și la crescătorii să vadă și ei și să miroasă, atunci au realizat că e mult mai mult în spatele imaginii idilice cu un animal pufos în casă… 🙂
Sunteti un tablou, voi, familia de Gaini 🙂 Deliciosi din povesti si sunt convinsa ca si in realitate. Mi-ar placea sa vad cunosc in carne si oase candva :-). Misto strategia cu mersul pe la ferme, a fost o vreme cand m-am gandit serios unde gasesc un sconcs, pentru ca cererea era chiar vehementa 🙂
Si noi am avut dezbateri intregi despre animal de casa, mai ales ca exista o dorinta foarte mare pentru caine. Am ales totusi pisica argumentand ca am chinui cainele pentru ca nu avem nici loc in casa si nici timp de stat cu el. Alexandru (3 ani) e insa foarte implicat in ingrijire (pus mancare si apa, facut curat), fara insa sa ii fi pus eu vreo conditionare. Partea insa care nemultumeste e cea de contratimp la chef de joaca: pisica vrea cand noi stam in pat sa adormim, Alexandru cand pisica doarme.
Ooooo, daaaa, asta cu contratimpul e clasica la pisici. Pisica vrea doar cand are ea chef. Exclusiv. Altfel, minunat ca e implicat Alexandru, e mare lucru!
Mulțumesc, să știi că mi-ar place să ajungem să ne cunoaștem în carne și oase și s-au întâmplat ele chestii mai puțin probabile, nu e exclus niciodată 🙂
Problema cu sconcs-ul nu e chiar atât de „puturoasă”, să știi :-), aici îi lasă fără glanda cu pricina dacă ajung pet-ul cuiva (din ăștia orfani de exemplu, care nu pot fi reintegrați înapoi în natură), sunt așa de frumoși!!! Copiii au avut ocazia o dată să se joace cu unul, mi s-a părut de o drăgălășenie rară… deci am discutat și varianta sconcs, doar că nu prea ai de unde să faci rost de ei 🙂
Și la comentariul Doinei, știi cum se spune: ” poți dresa o pisică să facă exact ce vrea ea” 😀
Pai daca afla fii-mea faza cu sconcsul, cred ca vrand-nevrand ne vedem, ca luam directia Canada la somatiile copilului :-))))
Pana acum, micul P. a intrat in contact doar cu pisoiul si cei doi catei de la bunici (care stau la tara- deci curte si spatiu berechet ). Micutul e fascinat de pisoi si cum il vede, cum incepe sa alerge dupa el. Problema e ca bietul animal e cam terorizat de atata atentie (care se mai lasa si cu aruncat jucarii in directia lui, daca nu suntem noi atenti). Asa ca, desi eu ador pisicile, am zis ca ar fi bine sa mai asteptam putin, pana ce va intelege si micul P. sa se comporte cu ea/ sa se fereasca de gherutele ascutite. Ana ce varsta avea cand ati luat-o pe Motocica? P.S. Mi se pare absolut normal ca animalul de companie al familiei Pisicii pe sarma sa fie… tot o pisicuta 🙂
Ana avea 6 ani si jumatate cand a aparut Motocica 🙂
Da, pai cum ar fi fost famila de pisici sa aiba…caine :-)))