M-am trezit azi dimineață cu un gând și o întrebare: de ce venim pe lumea asta? De ce suntem aduși aici? Să învățăm lecții? Să suferim? Să iubim? Să trăim o viață, pentru ca apoi să murim? Să fim fericiți? Care e scopul și durata vizitei? Ce lecții avem de învățat? Ce luăm cu noi și ce lăsăm în urmă? Ce experimentăm? De ce suntem aici?
Oare ca să ne descoperim, să ne ajutăm, să îi ajutăm pe cei prin jur? Să cunoaștem oameni noi? Să ne jucăm? Să ne trăim viața sau să o lăsăm să ne trăiască? Să construim imperii sau să ne îngrijim de imperiul din sufletul nostru? Să oferim sau să primim? Să facem, să fim sau să avem? Să semănăm sau să culegem? Să luptăm sau să supraviețuim? Să încercăm sau să reușim? Să avem ce ne dorim sau să plângem după ce am pierdut? Să visăm la ce am avut sau să blestemăm ce am fi putut avea? Să cădem pentru ca apoi să ne ridicăm? Să luptăm sau totul să fie o curgere lină? Să demonstrăm ceva cuiva sau să vedem ce avem de învățat? Să fim profesori sau elevi? Să dăruim, să cerem sau să așteptăm să ni se dea?
Oare de ce ni se întâmplă ce ni se întâmplă acum, la nivel planetar?
De ce a venit COVID-19? Ce are el să ne zică? Ce vrea de la noi? Să ne oprim, să respirăm, să tăcem sau să urlăm? Să punem un pic de frână și să așteptăm sau să continuăm să gonim cum am făcut-o până acum, pentru că nu știm altceva? Să ne lăsăm iarăși prinși de tăvălugul care nu duce nicăieri și să tratăm perioada asta ca pe oricare altă încercare din istorie? Ce e de luat de aici? Care e lecția? Ce e pentru noi din experiența asta? Ce ne aduce statul în casă? Ce ne spune? Cum ieșim în mai, iunie sau când om ieși? Unde ne ducem prima dată? Ce facem? Ne grăbim să ne reluăm activitățile de care ne-a fost dor sau stăm puțin, tragem aer în piept și ne întrebăm așa, și acum ce?
Ne ducem unii către alții cu mai multă blândețe, cu mai multă acceptare sau suntem la fel ca înaintea distanțării sociale?
Pe tine cum te lasă pandemia asta? Cu ce lecții, cu ce revelații? Cine ești tu dacă mâine nu mai poți ieși din casă? Dacă nu îți mai poți vedea prietenii, familia? Dacă nu mai poți merge la serviciu, pentru că nu mai ai unul sau pur și simplu pentru că nu mai ai cum să ajungi acolo? Cine ești tu dincolo de cifre și statistici? Cum ne lasă pe noi criza asta?
Cine ești tu azi, cine vei fi mâine? Ce iei cu tine din lecția lui COVID-19?
Citește și
Eliberați-vă de presiunea reinventării pe perioada izolării
De la chemat salvarea pentru atacuri de panică la dansat cu mătura prin casă
Sunt o mamă normală, care face ce poate în vremuri anormale
Viața în vremea virusului. Cum să nu ne pierdem speranța în toată nebunia generalizată
Certitudinile mele sau de ce mă dau jos din pat dimineața
Când îți dai seama că tu ești întregul, nu mai cauți o jumătate
Cel mai greu de scris articol. Despre separare și divorț
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.
Ioana , ce sa crezi , mereu mi am dorit sa nu muncesc si cand in sfarsit covidul indeplineste acest vis al meu milioanelor de oameni norocosi ( nu ne gandim la bani aici ) iata cum eu sunt in prima linie si , ce sa vezi , muncesc …ce am inteles eu in Romania : bani , bani , nu am bani , vreau bani , imi trebuie bani . Ce am descoperit in Uk a fost sa privesc in jur caci in haosul din Ro uitam adesea sa observ ceva , orice ar fi sa ma bucur de ce se intampla in momentul in care ma aflu ( am invatat aici si distantarea sociala ca , na , venea la pachet cu emigrarea).
Lumea nu va intelege nimic din Covid . Disperarea de bani va lua mintea tuturor . Lovitura economica va fi prea mare pt Ro cred eu …si nu numai pentru Romania .
As vrea sa cred ca oamenii vor fi mai buni , mai umani , mai iubitori , ca se vor aprecia mai mult ca lectie a acestui virus insa realitatea e ca ei vor fi doar mai rai si mai disperati de bani pentru ca majoritatea nu vor invata nimic din asta .
Oricum relatiile umane cel mai adesea s false : vai ce dor mi e de tine , stam la trei statii si nu ne vedem cu anii ca vai ce ocupate / ocupati suntem si acum ca nu avem voie suntem disperati ca nu ne putem vedea ? Sa fim realisti 😉
Wake up people !
Deci lectia numarul unu : nu alege o profesie in prima linie ! Vei munci cand toata lumea sta :)) ( am si eu o suferinta )
Lectia doi : familia e pe primul loc , ca de prieteni e plina lumea 😉 ( iar sotii si iubitii nu s reliable ca te pot lasa cand nu te astepti , asta daca nu i lasi tu pe ei )
Lectia trei : daca aveti nevoie de o pandemie sa va reinventati sunteti realmente idioti 😉
Lectia patru : daca esenta ta ca om e naspa , pandemia nu o va schimba . Vei fi in continuare naspa ! La fel si daca esti un om bun !
Lectia cinci : nu e rau sa ai bani la ciorap deci economisiti , economisiti …
Lectia sase : viata e mereu surprinzatoare si stupefianta :))
Lectia sapte : Daca nu poti petrece niste zile tu cu tine , daca te inebuneste izolarea cu persoanele cu care locuiesti si distantarea in era internetului ce mai putem spune ? Nu locuiesti cu cine trebuie 😉
Lectia opt : timpul trece si cu el trec toate , bune sau rele . Trebuie doar sa avem rabdare !
Draga mea , mi au placut mult toate intrebarile puse de tine in articol , pe toate mi le am pus si eu in viata asta …ce raspunsuri ai gasit la ele ? Suntem liberi sau suntem sclavii sistemelor ? You know : Ferma animalelor ?
Hai ca ma fac blogger_ ita in ritmul asta :)))
Te am pupat !
Hei, da, foarte misto lectii si dureros de adevarate! Nu am gasit raspuns la ele, dar pentru mine clar castigatoare este varianta sa fiu libera, atat cat imi permite sistemul :-). Am ales de opt ani deja freelancingul si mi-e bine asa, chiar daca instabilitatea e mare si nu stii exact pe ce te bazezi maine. Multa bafta acolo in linia 1 si nu iti pierde speranta, iesim noi si din asta!