Cele patru gagici nebune din Sex & the city au reprezentat mult timp pentru mine imaginea perfectă a prieteniei. Nu e de mirare că m-a prins teribil varianta modernă, The Bold Type, un serial pe care l-am descoperit și l-am devorat recent pe Netflix. E povestea a trei fete rușinos de tinere, colege la o celebră revistă pentru femei și care trec prin tot felul de întâmplări, iubiri, dezamăgiri, dar indiferent de experiențele pe care le traversează știu că mereu au pe umărul cui să plângă. Dacă nu l-ați văzut, merită, e ușurel dar foarte reconfortant și aducător de amintiri, apropo de comparația cu povestea lui Carrie Bradshaw și a prietenelor ei.
Mi-am amintit de asta taman azi pentru că am aflat că e Ziua prieteniei și am reflectat puțin la ce înseamnă prietenia pentru mine
Eu n-am avut parte niciodată de potriveli de-astea „ca-n filme”. N-am avut o gașcă perfect sincronizată, cu care să merg la beții, să vorbesc de vibratoare și sex sălbatic, să îmi dea aspirină la mahmureală sau să hălăduiesc magazinele, să probăm pe rupte și să nu plecăm cu nimic. Evident, și pentru că în vremea când aș fi putut face asta nu existau mall-uri, iar la IDM și Pavilionul H (da, da, acolo unde e acum berăria H era cândva strămoșul mallului) nu prea era de stat și probat, că te luau femeile alea cu mătura pe sus și dacă îndrăzneai să ceri o măsură mai mare. N-oi fi prins eu trenul găștii teribile de fete, dar am adunat de-a lungul timpului prietene și experiențe de care îmi aduc aminte cu un zâmbet larg sau cu teama cuibărită-n inimă că am fată și parcă n-o să-mi pice bine s-o știu în unele situații în care m-am aflat și eu cu niște zeci de ani în urmă. Mi-ar sta sângele-l loc de exemplu să știu că ar pleca cu personalul în miez de noapte prin stațiunile montane, doar ca să ajungă de la o discotecă la alta, cum făceam eu la 16 ani. Sau că hălăduie o noapte-ntreagă din club în club fără să se decidă unde să rămână, cum făceam la începutul facultății. Știu însă că probabil n-ar mai trece prin astea, la cât de tare s-au schimbat vremurile. Cu siguranță nu ar pierde nopți în șir la prietena ei încercând să prindă liber la Radio Contact pentru dedicații și nici nu ar umbla în 40 de grade prin Europa (talciocul de chinezi, nu continentul) ca să își ia o bluză urâtă cu latex și sclipici argintiu – Doamne, oare ce era în capul meu? 🙂
Mi-ar plăcea însă să știu că va înțelege și va gusta prietenia chiar și așa, în lumea asta cu tot mai puține valori solide
Că, indiferent dacă va avea o gașcă ca-n filme sau doar o prietenă sau, de ce nu, mai multe „individuale” cum am eu, va ști să aprecieze o critică sinceră în locul unui compliment prefăcut, să spună la rândul ei când crede că ceva e-n neregulă, cu riscul de a răni. Va tăcea când va fi cazul, dar va vorbi din toată inima când va simți. Va râde și va plânge, se va certa „pentru totdeauna” ca mai apoi să se împace în câteva clipe. Va fi înțeleasă și ascultată, nu va fi mințită, iar dacă va fi o să fie suficient de înțeleaptă să înțeleagă niște diferențe și niște nuanțe. Că nu se va amăgi, ca mai apoi să aibă de ce să fie dezamăgită. Dar, mai presus de toate, sper că va avea parte măcar de o prietenă despre care să știe că este mereu acolo, chiar dacă nu se văd cu săptămânile, lunile sau anii sau dacă nu-și vorbesc la fel, prinse de malaxorul ăsta de rutină zilnică.
Pentru că dacă este să definesc cumva prietenia, așa aș defini-o
Prieten nu e neapărat cel care te știe cu toate, bune și rele, cu cele mai ascunse secrete și totuși îți rămâne aproape. Nici cel pe care îl chemi în miez de noapte și știi sigur că vine să te scoată și din pădure. E și asta, normal, dar, dincolo de ajutor, de suport, de înțelegere, de empatie, de ascultare și de tot ce mai definește prietenia în termeni mai vechi sau mai noi, prieten e cel pe care nu l-ai văzut de 10 ani și cu care te revezi, te așezi la masă și vorbiți ca și când v-ați fi despărțit ieri. Și oricât de departe vă duce viața, oricât de tare vă înstrăinați chiar dacă locuiți în același oraș, oricât de multe adunați fiecare, știi că oricând simți, fără să ai neapărat nevoie, poți să pui mâna pe telefon și să-l suni, chiar de-ar fi să vorbiți despre vreme și copii.
Pentru tine ce înseamnă prietenia?
Sursa foto – Pexels.com
Citește și
Să-ți pese de cei care te întreabă “Ești bine?”
Oamenii oglindă și durerile nespuse
Frica de însingurare ne face să fugim de singurătate
Dacă vă plac articolele mele, vă invit să dați like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu noutățile.
