Hai, mami, te rog, încă puțin. Te înțeleg, știu că ți-e greu, dar te rog eu, mai concentrează-te 10 minute. Mă uit la ea cum se freacă la ochi. Îmi dau seama că e momentul ăla de oboseală, de lehamite, de lene. Anunțurile greoaie și exercițiile repetitive nu ajută deloc. O plictisesc și mai tare. Scrie urât, greșește chestii simple. Alea 10 minute par atât de departe. I le-am amintit ca să o încurajez. De altfel, știu că îi ia cel puțin dublul timpului normal de teme. Da, pentru noi făcutul temelor este un coșmar, mai ales în primele luni de școală, când Ana se readaptează la ritmul complet diferit de vacanță.
Recunosc că pentru mine însămi temele ei sunt un stres și clar asta nu ajută deloc. M-am tot gândit zilele astea la situația noastră, am luat la mână părerile de la specialiști, sfaturile transmise de învățătoarea Anei și am pus cap la cap niște idei despre cum să îți ajuți copilul atunci când îi e greu la teme. La noi unele nu se aplică, dar poate vă inspiră și pe voi.
Conectează-te cu copilul înainte de a face/verifica temele
Tentația uriașă este să punem copilul la teme de cum intră pe ușă, respectiv să controlăm temele primul lucru când ajungem acasă, dacă el își face temele în altă parte. Sigur, intențiile sunt cele mai bune, scăpăm de teme și apoi facem ce vrem noi. La nivel rațional copilul poate înțelege de ce îi propui să procedați așa, dar la nivel emoțional el nu este pregătit ca imediat după școală sau după ce nu și-a văzut părintele toată ziua, să intre direct la făcutul de teme.
Așadar, este bine să vă acordați 20-30 minute în care să vă jucați, să povestiți, să faceți ceva plăcut împreună – să pregătiți masa, de exemplu. Aceste activități vă conectează și pregătesc cumva terenul pentru lecții, ușurează aterizarea 🙂
Copilul are nevoie de timp de joacă, de preferat afară
În măsura în care timpul permite, este ideal pentru copil să stea o oră sau măcar 30 minute afară, la joacă liberă. Majoritatea after-school-urilor oferă această facilitate din câte știu eu, dar este bine să verificați și să insistați să se și întâmple. Statul la aer le oxigenează creierul, iar joaca liberă, necontrolată, le dă sentimentul de putere.
Fă-i un program organizat și pe cât posibil același
E bine pentru copil să aibă o rutină, un program fix de care să știe și pe care să îl respecte. Ei bine, aici la noi intervine dezechilibrul. Ana are alt program în fiecare zi, nu o ia aceeași persoană de la școală, ci mai degrabă cine poate dintre mine, mama și bunicii paterni și nicio zi nu semănă cu alta, din pricina activităților de după școală. Încercăm totuși să păstrăm fixă rutina de masă – rămâne să mănânce la școală și pe cea de seară. Și facem tot posibilul ca zilele să semene de la o săptămână la alta măcar, adică luni este ziua cu pian și engleză, marți cea în care după școală mergem în parc și apoi acasă, etc.
O idee foarte bună este să faceți un program al zilei, un fel de felie de pizza, pe care să o împărțiți pe activități, unde copilul să vadă foarte clar când are timpul de teme, când de joacă, când de alte activități.
Lasă-ți pălăria de părinte, nu ți-o pune pe cea de profesor când se apucă de teme
Am auzit de treaba asta de la Oana Moraru și mi-am dat seama că e cea mai frecventă greșeală pe care o facem noi, părinții. Pretindem de la copil acasă seriozitatea de la școală și ne erijăm în doamna învățătoare, în loc să rămânem mama simpatică, care oferă sprijin la teme și alinare, care știe să se și joace, care are un copil ( sau 2 sau 3), nu 30 de verificat la teme și de la care copilul așteaptă cu totul și cu totul altceva decât corecție și mustrare. Am scris mai multe după conferința susținută de Oana pe tema asta.
Lasă-l să facă pauză între materii atunci când face teme
Din nou, tentația este de a îngrămădi toate temele, fără pauză, ca să scăpăm mai repede. Realitatea este că, mai ales dacă sunt mai multe exerciții la materii diferite, e bine să existe o pauză de 10-20 minute între ele. Pauza ar fi minunat să nu se întâmple în fața TV-ului sau a vreunui joc pe tabletă. Poate fi pauză de gustare – un fruct sau pauză de joacă sau pur și simplu pauză de relaxare
Asigură-te că a înțeles ce are de făcut și stai acolo dacă are nevoie de tine
Eu o lăsam pe Ana singură să facă temele, din dorința de a fi independentă și din nevoia de a lucra și eu în acel timp. De multe ori îmi dau seama că e o greșeală și că ea funcționează altfel. Ea are nevoie să fie cineva acolo cu ea, să o ajute să înțeleagă enunțul, să verifice că a scris corect de la primele exerciții, nu să constate după ce a terminat că jumătate e greșit, să fie pur și simplu o prezență acolo. Nu ajută mereu, dar uneori ajută.
Cred că cel mai important este să înțelegem că nu toți copiii sunt la fel, unii chiar au nevoie de mai mult timp, de mai multă disponibilitate din partea părinților, de un confort emoțional mare, pentru a putea face față școlii și provocărilor de zi cu zi.
Apreciază eforturile pe care le depune
Dacă tu vei avea față de teme o atitudine de „hai, repede, să le facem, să scăpăm”, așa se va raporta și copilul la ele. Explică-i că temele nu sunt obligatorii, nu sunt o corvoadă, ci sunt o modalitate prin care verificăm ceea ce știm și îmbunătățim ce nu știm foarte bine. Apreciază progresele – dacă scrie mai frumos, dacă rezolvă mai repede, dacă a făcut o conexiune interesantă. Arată-i că e important pentru tine modul în care face temele, faptul că se străduiește, nu doar că le face.
Treci dincolo de lecțiile din manual și programă
De cele mai multe ori, lecțiile din manual nu sunt foarte atractive. Încearcă să legi subiectele pe care le are de învățat de diferite alte activități interesante. Faceți calcule cu jucării, cu legume și fructe, cu bomboane. Căutați pe youtube filmulețe despre ceea ce învață la școală, vorbiți cu copilul despre istorie, geografie, descoperiri, curiozități, lucruri care nu se predau la școală, dar care sunt atât de importante pentru dezvoltarea lui.
Renunțați la obiceiurile de pe vremea noastră
Nu cred că e copil din generația mea care să nu își amintească de paginile de caiet rupte. Culmea, eu nu îmi amintesc, dar îmi amintesc foarte clar de sentimentul de vinovăție pe care îl aveam pentru că scriam urât. Ana scrie urât și încerc să mă lupt cu toată lumea, de la Pisicul consort până la bunici să nu îi mai evidențieze atât treaba asta.
Sigur, facem exerciții de corectare, încercăm să îmbunătățim mereu câte ceva, dar ar trebui să renunțăm la ruptul foilor, rușinarea pentru scrisul urât sau greșeli și exercițiile repetitive – să îi dai copilului să scrie de 100 de ori un cuvânt sau o literă, pe motiv că nu îi iese frumos. Există acum alte metode de a face lucrurile, sau chiar metodele mai vechi pot fi îmbrăcate în haine frumoase. De exemplu, noi facem dictări din cărțile cu prințese și Ana scrie fiecare cuvânt cu altă culoare. Distractiv, nu?
Nu intrați în panică și faceți-vă propria analiză interioară
Recunosc că pe mine subiectul teme mă înfioară. Mă sperie când o văd că îi ia foarte mult timp să rezolve un exercițiu banal, mă panichez când greșește, îmi fac un milion de scenarii când o văd că parcă nu „mișcă”, nu face conexiuni, mai ales la matematică, pare că nu gândește. Atunci mă năpădesc toate amintirile mele – multe din ele s-au șters, dar sigur amprenta lor e cât se poate de vie, și am senzația fizică de sufocare, de panică, la modul cel mai real posibil. Inutil să spun că cu cât sunt eu mai panicată și mai îndârjită, cu atât lucrurile merg mai greu și atunci când reușesc să rămân relaxată, parcă și timpul de teme e mai scurt, înțelege și un pic mai bine și mai repede și viața pare mai ușoară :-).
E nevoie însă să conștientizăm noi asta, în primul rând și apoi să vedem unde avem de lucrat. ce amintiri din copilărie îmi trezește mie lentoarea copilului meu? Ce durere ascunsă apasă când el greșește și scrie urât și pare că nu gândește? E de reflectat, nu?
Voi ce trucuri aveți pentru făcutul temelor?
Citește și
De ce nu se concentrează copilul la învățat. Cauze și soluții
Performanță școlară cu muci pe față și multă singurătate
Otilia Mantelers. Succesul la școală depinde de implicarea părintelui
Oana Moraru. Școala nu este garanția succesului în viață
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.
Sursa foto – Freepik.com
Pana de curand am trecut exact prin ceea ce povestesti tu. Chiar daca avea teme doar pt weekend (de cele mai multe ori in cantitate nu foarte mare), problema era mereu aceeasi: nu am chef, ma plictisesc temele, cand mai am timp sa mai joc… si alte asemenea.
Am aplicat multe din trucurile descrise de tine, cel mai mult a ajutat legarea temelor de jocuri/ informatii extra (carti, internet, discutii si aplicatii practice). Si, fara indoiala, conectarea + suportul emotional + incurajarile au avut un rol foarte important. Dar, cel putin in cazul nostru, nu a fost suficient. Timpul a fost cel care a rezolvat problema, timpul si maturizarea copilului… momentul in care a inceput sa devina constient de importanta exercitiului individual, sa inteleaga lucrurile din perspectiva dorintelor lui pt viitor si sa-si asume contributia pe care o are in dezvoltarea lui. Inclin sa cred ca pana acum nu a fost pregatit pt asta, fie pt ca asa sunt etapele firesti de dezvoltare (la baieti vs fete, de exemplu), fie din cauza modului in care am abordat anumite aspecte legate de autonomie si responsabilizare cand era mai mic. Probabil ambele 🙁
Lat but not the least, este important modul in care se raporteaza profesorul la teme: cum sunt incorporate in activitate de invatare (trebuie sa existe o continuitate intre ceea ce fac la scoala – teme – revizuirea temei in paralel cu alte instrumente de lucru in clasa) , daca acorda sau nu feedback imediat (si bineinteles, relevant) intr-o maniera constructiva (temele sunt o oportunitate de invatare, invatam din greseli si apreciem efortul facut de copil). Noi am resimitit chestia asta in primii ani de scoala (nu toti parintii erau ok cu ideea de teme pt weekend in conditiile in care temele zilnice se faceau la scoala). Acum (in clasa a V-a) lucrurile s-au schimbat din acest punct de vedere si asta ii ajuta pe copiii sa-si asume activitatile de genul asta (chiar daca, la unele materii, au teme zilnice pt acasa).
Super util comentariul tau, multumesc! Da, tine mult de ritmul copilului, asta e clar. Eu o vad pe Ana ca inca e f ancorata in chestiile f copilaresti, ceea ce e ok pana la urma. Mult succes mai departe si voua!
si eu cred ca timpul va rezolva aceasta lentoare si impotrivire. al meu este clasa a III-a si deja se simte ca lucreaza altfel temele. dar tot vrea sa stau langa el uneori , sa il ajut sa il indrum.
o buna solutie este si sa lucreze cu alti colegi, la noi sau la ei. lucreaza impreuna, discuta, se mobilizeaza altfel ca sa aiba timp de joaca impreuna. cel putin pe timpul iernii simt nevoia de socializare, sa nu stea doar cu noi si atunci se grupeaza si se intalnesc acasa la cate un coleg.
anul trecut am lucrat chiar si suplimentar cu ei, voi face si anul asta la fel desi sunt reticenti si nu vor dar ii conving pana la urma cumva. fiind si baieti spiritul de competitie la ei conteaza. in plus incerc sa il fac si pe al meu sa nu se mai supere pe el insuşi atunci cand greseste, sa invete sa lucreze alaturi de un coleg, in echipa.
temele individuale sunt bune dar eu simt ca copiii astia vor altceva, li se potriveste altceva. ei vor teme care sa ii provoace, nu repetitive. de aici si opoziţia lor. e important sa ne putem da noi doi paşi în spate uneori şi să îi lăsăm să greşească si sa intelega singuri unde au gresit si de ce.
mult succes!
Ce idee buna, Valy! Cam greu de implementat la noi, in orasul asta nebun, dar poate cine stie…Da, a mers anul trecut la un grup de lucru cu invatatoarea si inca 2 fetite si a functionat f bine, din pacate s-a destramat repede.
Multumesc inca o data!
Cea mai buna modalitate sa te convingi ca a inteles si a invat este de a-l pune pe copil in postura de profesor, sa iti explice tie lectia invatata. Am folosit usa dulapului in loc de tabla si a predat lectia, eu fiind elev . Acea lectie nu va fi uitata niciodata! Mandria de a putea face ceea ce face un profesor i-a dat incredere si siguranta!
Ce tare! Da, si noi am mai facut asa, mai ales cu bunicii se joaca asa. O sa ma prefac si eu elev mai des, poate intra lectia mai bine :-))))
Eu am realizat repede ca nu sunt buna ca profesoara si l-am lasat pe Tudor sa imi fie intai profesor..rezolva totul mult mai repede la mate si scrie mai frumos la romana cand nu sunt langa el, dar inca isi doreste sa stau langa el si sa ii confirm ca se descurca f bine( nu pot de fiecare data si imi este si greu sa il vad si sa nu il corectez pe loc..dar totusi nu o fac, iar in secunda urmatoare isi da singur seama ca a gresit si se corecteaza, iar bucuria lui si a mea este inzecita ). Il plictisesc temele pt acasa rau de tot, dar ii sunt utile momentan..e bine ca totusi nubare multe..dureaza cam 1 ora..1 ora si jumatate acum in clasa a 2 a. Anul trecut statea si 2 ore jumatate pe acelasi volum de teme. Cred ca ii va fi din ce in ce mai usor dupa ce capara mai multa incredere in el. Din toate greselile facem o joaca, daca taie cu o linie cuvantul, ii facem floricica la capete sau o facem in diverse culori, invatatoarea nu este prea incantata, dar eu il incurajez sa imbratiseze fiecare greseala si sa incerce sa se gandeasca de 2 ori inainte sa scrie sau sa traga o linie in caiet. Me innebuneste cu pixurile Pilor, care sunt acceptate in scoala, incerc sa ii explic insa ca in viata nimic nu se poate sterge si ca totul are consecinte..
Hai ca m-am lungit. Tudi se joaca cand ajunge acasa, mananca apoi isi face temele si iar se joaca..in functie de zi si de program 🙂 sunt inca copii ♡
Da, asa e, sunt inca copii. Imi place cum procedezi 🙂