Mama, eu știu că săptămâna viitoare e posibil să nu mai merg la școală, că am repetiții, dar te rog să îmi dai 30 de lei la mine să îi las Ioanei să….Eram în trafic, întârziate ca întotdeauna, capul meu vuia de gânduri ca în fiecare secundă a ultimelor 3 luni, la un moment dat am pierdut șirul a ceea ce îmi spunea și am rugat-o să repete. Îi trebuiau 30 de lei pentru o mandală. Până am înțeles că nu-i carte de colorat, ci mandală de sticlă, că nu-i vreo operațiune caritabilă și nici inițiativa vreunui coleg întreprinzător, au mai trecut vreo 3 semafoare și 20 de gânduri. Mai bine nu înțelegeam, că m-am enervat de numa. Minunile cu pricina le aducea un nenea, care în ziua respectivă venise doar să facă teasing cum ar veni, adică să fluture sticlăriile pe sub nasurile copiilor, să le comunice prețul și să lase părinții să încaseze milogeala de rigoare. Și așa nu eram mama zenului, dar atunci m-au apucat dracii și nu am putut să nu ma întreb, retoric desigur, niște lucruri.
Ce naiba caută vânzătorii ambulanți în școli?
Cine le dă voie să intre? Cine îi verifică? Cine le cere să se legitimeze, să spună unde sunt angajați (dacă sunt) și care este scopul intrării lor în școală? Care mai este rolul bodyguarzilor, altul decât acela de a lua părinții la mișto, de a bruftui copiii și de a se freca pe burtă în așteptarea schimbului de tură? Eu ca părinte nu am voie în școală până nu semnez un top de hârtii și aprobări, mai că nu trebuie să demonstrez ce-am mâncat dimineață, în schimb nenii cu sacoșa umblă brambura sub aparentul scop al comercializării de materiale educative sau naiba știe care e justificarea oficială.
Ce se întâmplă dacă un astfel de om abuzează un copil?
Facem campanii de conștientizare, le vorbim copiilor despre cum să se protejeze pe stradă, în locuri publice, dacă sunt singuri acasă, etc, dar rar ne gândim să îi avertizăm că școala pe care o credeam sigură se poate umple de dubioși, care nici nu vreau să mă gândesc ce pot gândi sau face. Cine își asumă răspunderea dacă un copil este agresat sau abuzat sexual de un om intrat în instituția publică ca-n brânză? Se plimbă dosare de la minister la dracu-n praznic și tu rămâi cu un copil traumatizat pe viață . Că dacă te duci tu să-i iei gâtul făptașului, sigur se găsește legea să te arunce-n pușcărie că ți-ai făcut dreptate singur. Revin, așadar, care instituție abilitată își asumă răspunderea pentru faptele unor străini lăsați liberi printre copiii noștri, cât timp noi îi credem „în grija școlii”?
De ce trebuie să ne batem capul cu asta la școală?
Nu-i destul că facem față invaziei de stickiez, albume, whatever pe la toate supermarketurile, că facem slalom printre vânzătorii de chinezării ordinare în parcuri, că demontăm reclamele TV cadru cu cadru. Numa la școală nu mai trebuia să ducem muncă de lămurire anti-consumeristă. Acolo credeam că-i cu română, cu matematică, cu de-astea. Dacă stau să mă gândesc și asta tot matematică e. Da, domne, ia uite cum mi-am dat seama care e logica directorilor de școală care lasă vânzătorii ambulanți în școli. Să-i ajute pe copii să își exerseze matematica. NOT!
Aș vrea să știu și experiențele voastre. Și în școlile copiilor voșri intră neni de-ăștia ca vodă prin lobodă promițând fericirea într-o bucată de sticlă?
Citește și
Se poate! După 5 ani de mers în școli, am găsit prima învățătoare blândă
Lipsa de finalitate practică, una din bubele învățământului românesc
Totuși, ce ne facem cu profesorii umiliți?
Dragă școală, te rog să îmi aduci copilul înapoi
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.
Sursa foto – Freepik.com
DAAAA!!!
Si par a fi singurul parinte care se crizeaza.
Fotografi care le comunica „maine facem poza sa aduci 20 de lei”, reviste oarecum educative , si inca alte balarii.
Iar eu ultima oara cand m-am dus la scoala, si afara ploua tare, am fost poftita de catre maretul paznic sa astept in curte sa se sune, ca sa pot da copilului ce i-am adus.
Si eu as vrea sa stiu care e logica.
Mie imi scapa.
De fotografii am scapat, nu stiu cum, dar si asta mi se pare o magarie mare de tot!
Buna Ioana, cred ca singura modalitate de a afla raspunsul la aceste intrebari este sa vorbesti direct cu directorul scolii si/sau cu invatatorul.
Din pacate, invatatorul nu are nicio putere, este pus fix in fata faptului implinit. Cu directorul, ehee, e discutie lunga, din pacate…
Nu-ti mai spun, deja stii ca la noi in scoala se intra doar daca dai serios cu subsemnatul. Am fost saptamana trecuta in excursie cu clasa fiica-mii, am dat cu subsemnatul cand sa intru in scoala. La plecare, era aproape de finalul orelor, si Emmy m-a rugat sa o luam cu noi si pe prietena ei buna, sa se mai joace putin si acasa la noi. Eu am aprobat linistita, dar pentru ca fusese o zi lunga si frumoasa, mi-au iesit din cap restul de detalii. I-am scris taticului ei sa il intreb daca e ok sa-i campez fata la noi acasa, a fost de acord. Doar ca n-am putut sa o scot din scoala pana acelasi tata nu a fost sunat oficial si si-a dat acordul sa plece copilul cu alt adult cu surle si tobe si personalului scolii. Dar m-am bucurat, toata bataia asta de cap mi-a demonstrat ca oamenii chiar iau in serios siguranta copiilor. Ah, si aici sunt incluse in programa lectii de „media literacy” unde sunt invatati despre cum se fac reclamele, cum apeleaza ele la partea sensibila din creierul nostru si cum sa nu se lase dusi de valul consumerist – ceea ce pe mine ma face foarte fericita 🙂
Da, Simona, la voi e alta lume, stim deja 🙂 Sunteti tare fericiti!
Si cand eram eu elev se intampla la fel. Spun 3 chestii, din experienta mea de elev:
1. Am prins candva un astfel de vanzator cand eram de serviciu pe scoala. A venit directoarea, stia cine e, dar a fost pus sa isi lase buletinul la intrare. Si nu a intrat in pauze, ci la ore. Practic, nu vorbea decat de fata cu profesorii sau invatatorii (in scoala generala).
2. In scoala primavara venise cineva, nu stiu ce pietre semi-pretioase. Dar tin minte ca invatatoarea isi luase (nu primise moca, luase si ea) si zicea ca-s faine. Ma rog, invatatoarea mea era credincioasa, nu o putea acuza nimeni ca e hoata, ca vrea sa se imbogateasca. Acu’ nu garantez ca n-or fi si astfel de invatatoare.
3. In liceu tot veneau diversi insi cu carti de comentarii. Venisera unii din Pitesti, profesorii Soare. Ideea cu cartile lor de comentarii este ca erau diferite de ce aveau altii. Credeam ca vom pacali profesorii, ca nu-s aceleasi comentarii de pe net. Dar ca idee, oamenii veneau, tot la ore, si intrebau daca vrem sa cumparam. Si stiu ca si atunci, la liceu, isi lasau buletinul la intrare cat umblau prin liceu.
se pare ca se intampla de cand lumea. Si pe vremea mea 🙂 imi amintesc ca se vindeau felicitari din alea muzicale, care cantau cand le deschideai si tot felul de carti si cartulii. Culmea e ca atunci si profesorii faceau comert, nu stiu daca se mai poarta asta
Same here ! Doamnele nu sunt de acord, directorii nu pot face nimic, vânzătorii vin si arata aprobarea de la.inspectorat. sunt aceiasi vânzători, cu aceleași produse , care merg în toate școlile, cel puțin așa am observat noi la Pitesti. O mămică jurist ne-a propus sa întocmim cu toții un comunicat, în care sa spunem ca noi, părinții copiilor din clasa x, nu suntem de acord cu vânzarea de produse în clasa, oricare ar fi acelea. De-abia astept sa vad daca reusim!
Succes!