Dacă este o expresie care să se bată pentru premiul I cu coroniţă în topul celor care mă scot din sărite, alături de cea cu „jumătatea mea mai bună”, ar fi aia cu „refăcutul” vieţii după divorţ. O citesc cel puţin o dată pe săptămână în grupurile de suport pentru părinţi divorţaţi, mi-a fost adresată şi mie de către cei preocupaţi să ştie dacă am făcut-o sau am de gând să o fac. Nu, nu am de gând să îmi „refac” viaţa, pentru că nu consider că am o viaţă stricată, ruinată sau mai puţin normală decât aveam „înainte”. Şi asta nu are nicio legătură cu existenţa unui partener.
Nu consider că o persoană divorţată beneficiază de vreo lipsă reală în viaţa ei
Da, o persoană care trece printr-o astfel de experienţă se confruntă cu o schimbare, o transformare totală a gândirii, a raportării la sine şi la lume, o reaşezare a scării valorilor. Poate un strop de prudenţă în plus, o mai mare doză de independenţă, o toleranţă mai scăzută la a înghiţi ce nu-i place, standarde mai ridicate. Pe de altă parte, de cele mai multe ori, în special după vindecare, oamenii divorţaţi se bucură mai mult de lucrurile mici, trăiesc mai mult în prezent decât ancoraţi în aşteptări şi proiecţii, înghit cu nesaţ clipa şi lasă îngrijorările la cote mai mici. Alteori, dimpotrivă, se sufocă în ele, dar cu siguranţă găsesc soluţii mai rapid şi ies mai repede la mal.
Indiferent că au rămas părinţi rezidenţi sau nu, oamenii trecuţi printr-un divorţ sunt părinţi buni
Dacă copiii sunt în îngrijirea lor, fac tot posibilul să compenseze, să le ofere ce au nevoie, material şi emoţional. Când fac parte mai puţin din viaţa copiilor, se preocupă să fie prezenţi atât cât pot, să creeze un echilibru, să se facă simţiţi atât cât pot sau le este permis. Cel puţin cei pe care îi cunosc eu, cel puţin într-o variantă optimistă, la care prefer să mă refer.
În tot flic flac-ul vieţii şi al păstrării balanţei emoţionale, e foarte posibil ca pe lista de priorităţi să nu intre găsirea imediată şi urgentă a unui partener. Dacă acest lucru se întâmplă, relaţia vine ca o completare, nu ca o încercare stângace de a pune ceva în locul unei piese lipsă. Când se-ntâmplă aşa, rezultatul nu e cu siguranţă unul prea diferit de primul scenariu, cel care a dus la ruptură.
Cunosc o mulţime de oameni divorţaţi, femei şi bărbaţi deopotrivă, care au vieţi perfect întregi, prieteni, relaţii sociale, joburi bune, venituri satisfăcătoare, o legătură sănătoasă cu copiii, preocupări din zona dezvoltării personale sau a acţiunilor caritabile.
Aşa că, haideţi să trăim frumos, cu un partener alături sau fără, nu să pornim într-o goană nebună de a ne reface ceva, pentru că dacă considerăm că avem ceva de refăcut în urma divorţului, mai mult ca sigur nici înainte de el nu am trăit prea mult. Şi e timpul să începem să o facem.
Citeşte şi
5 gânduri pentru femeile care trec printr-un divorţ
Oricând îți poți rescrie your hapilly ever after
Ziua în care am realizat că nu mai vreau să schimb pe nimeni
Dacă vă plac articolele mele, vă invit să dați like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu noutățile.
