E blonda mea preferată, încă de când am cunoscut-o. E calmă și blândă, graiul ei ardelenesc reduce la tăcere într-o clipă toată agitația ta de bucureștean veșnic cu ochii pe ceas. E o mamă dedicată și e topită după flăcăul ei de un anișor. Scrie cu mult umor și suflet pe Și blondele gândesc. Lucrul care m-a intrigat cel mai tare la ea, de când i-am aflat povestea, a fost de ce s-a întors în România, după ce a locuit și a profesat ani buni în Anglia, ca stomatolog, alături de soțul ei, medic neurochirurg. Am rugat-o să ne povestească chiar ea, în ziua dedicată poveștilor de viață de pe blog. Vă garantez că vă veți îndrăgosti iremediabil de stilul ei.
Eu nu am plecat din România să caut o viață mai bună. Că nu îmi mergea rău nici aici. Terminasem o facultate serioasă, medicina dentară, aveam două job-uri la momentul respectiv, plus un blog, care toate-mi aduceau venituri. Eram pe val, cum ar veni. Ce îmi lipsea mie însă era EL. Iubitul meu de doi ani și jumătate, bărbatul lângă care simțeam că merită să-mi dau o șansă. El era român, plecat în Anglia să-și facă specializarea: neurochirurgie. Am simțit că nu pot trăi mai departe o viață întrebându-mă ce ar fi fost dacă.
”I am a heart emigrant” spuneam oricărui englez care avea răbdare să m-asculte
De fapt, noi n-am plecat ”de tot” nici unul. El s-a dus pentru 3 luni și a rămas vreo 7 ani și jumătate. Eu m-am dus pentru el și am rămas până a fost pregătit să se întoarcă. Viața noastră de acolo a fost minunată fiindcă am fost împreună. Apoi, fiindcă am învățat foarte multe pe parte profesională și am câștigat bani mulți. Și ne-am potrivit atât de bine, încât am avut împreună același ideal. Multă vreme, în fiecare seară înainte de culcare, ne imaginam cum o să ne întoarcem noi acasă. Într-o zi.
Era bine în Anglia, dar erau niște frustrări sociale, ne era foarte dor de familie, de prieteni, de străzi, de limbă, de mâncare, ne enervau ordinea și regulile și mulțumescurile lor. Cheltuiam ilegal de mulți bani pe avioane, iar toate concediile ni le petreceam în Sibiu. Eu, ca dentist, munceam la foc automat de dimineață până seara, când ajungeam acasă și picam. Erau seri când îl rugam nici să nu vorbească cu mine. Așa că, a venit un moment în care mi-a spus: Cred că treaba noastră aici s-a încheiat. Tocmai își luase examenul de specialitate, britanic, pentru care a învățat aproape un an. În fiecare zi, după clinică sau operații, venea acasă, își făcea o cafea și se punea pe studiat.
A fost un an greu și pentru mine, cred că am văzut la seriale cu căștile-n urechi, de mi-au ieșit pe nas. În Anglia, acest atestat al Colegiului Regal de Chirurgie e cel mai înalt titlu pe care un medic îl poate avea. Era medalia de aur la campionatul final. Așa că ne puteam întoarce liniștiți în țară.
Am zis că merităm să dăm României o șansă
Nu pentru România în sine, ci noi. Și pentru felul în care noi ne simțim când suntem acasă. Am zis că încercăm un an. Și, dacă lucrurile nu vor să se așeze, să ne găsim și noi un rost, ne întoarcem negreșit în Anglia. N-o să stau să-mi rod de sub unghii niciodată. Dar sunt un om capabil, care acum știe ce vrea. E important să încerci variante, ca să nu aleagă altul în locul tău. Știi, tot numai într-un pat dormim, tot cu o lingură mâncăm, tot o mașină conducem. Și cred că ne-am văzut mai mulți prieteni în prima lună, decât vedeam în Anglia într-un an. Depinde, pentru fiecare, ce-i mai important.
S-a împlinit anul, am scris concluziile aici. Cel mai mult ne plac drumurile dese la Sibiu, cum râde copilul nostru la bunici, plimbările în parcul cu rățuște, prăjiturile de casă și lipsa avioanelor din program.
Știi, mulți mă întreabă dacă nu am fost egoistă când am făcut mișcarea asta, de ce nu m-am gândit la viitorul copilului meu. Acești oameni nu cunosc variantele de viitor ale copiilor în Anglia, ci doar își imaginează că acolo totul e mai ușor. Realitatea e alta. Educația de calitatate e foarte scumpă, îți spun sincer, nu știu ce ne-am fi permis.
Și oricum, sunt sigură că viața copilului meu e mult mai bună cu doi părinți fericiți.
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Împreună sunteti blondele mele preferate de când v-am descoperit.
Am fost plecata de 3 ori din tara. Nu am reușit niciodata sa stau mai mult de o luna. România este tara mea și i-am promis ca nu o mai părăsesc
Ce frumos, Raluca! Uite, eu inca nu simt asa, dar poate daca voi fi pusa fata in fata cu situatie de alegere…cine stie 🙂
Si mie imi place de voi, blondelor! <3
Ma autoinclud la blonde, așadar mulțumesc :-)))
Suntem de 5 ani in Anglia,iubitul meu a mai fost si inainte sa ma cunoasca dar nu ne place aici,stam pentru a ne face casuta noastra din Romania si vrem sa ne intoarcem,fata noastra are deja 3 anisori si nu vrem sa se obisnuiasca cu sistemul de aici,ne dorim sa mai stam vreo 3 ani maxim si sa revenim si noi acasa,deci acest articol mi-a mers direct la suflet!!
Mult succes în ceea ce v-ați propus! Sa fie cum e mai bine pentru voi și familia voastră!