Mami, tati, spuneţi-mi adevărul! Voi mâncaţi biscuiţii pentru Moşul? Dar există Moş Crăciun? Dacă există Moș Crăciun, pe unde vine? Dacă nu există, cine a lăsat toate cadourile la uşă, a sunat şi când ne-am dus nu mai era nimeni, ci doar sacul cu daruri? Cine mănâncă biscuiţii, nu cumva îi aruncaţi la coş? Sau îi mâncaţi voi? Vreau să ştiu! Totul cu lacrimi înnodate în barbă. Discuția purtată cu Ana pe când avea șapte ani, m-a făcut să mă întreb ce le spunem copiilor despre Moș Crăciun?
Evident că am vrut să aflu dacă se întâmplase ceva la şcoală, mă gândeam că stând după şcoală pentru câteva ore şi printre copii de clasa a III-a sau a IV-a o fi auzit ceva. Dar nu, se pare că nu era asta, ci pur si simplu a început ea să pună cap la cap nişte lucruri.
Noi nu am insistat niciodată pe treaba cu Moşul
I-am spus şi că e vorba de un spirit, de a dărui, de a ne face bucurii unii altora. Nu i-am spus că nu există Moş Crăsiun, doar că nici nu am făcut eforturi supra omeneşti să o facem să creadă că există Moș Crăciun. Am făcut chiar şi cumpărături de cadouri împreună pentru cei dragi, pentru că Moşul are mereu nevoie de ajutoare şi mesageri şi fiecare din noi poate fi Moş Crăciun.
Dar Ana este un copil care crede în poveşti şi are nevoie de ele
Am simţit cumva în întrebările ei dorinţa de a nu se rupe vraja (ea este extrem de inteligentă şi eu cred că s-a cam prins cum stă treaba), aşa că am oferit răspunsuri ambiguue, cam tot ce spusesem şi până acum şi abia am aşteptat să schimbăm vorba. Nu m-am simţit în stare să îi spun adevărul pe şleau, aşa că am mai furat puţin timp.
Între timp, cred eu că s-a prins cum stă treaba. Dacă totuși întrebările vor reapărea și pentru că sunt sigură că nu e numai problema noastră, i-am cerut părerea Otiliiei Mantelers, Parenting by connection instructor.
Ce le spunem copiilor când ne întreabă dacă există Moș Crăciun?
Nu vreau să dau sfaturi, dacă să le spunem copiilor de când sunt mici că există sau nu Moș Craciun, fiindcă ține mult de fiecare familie în parte. Aș vrea însă să îmi exprim opinia legată de primele întrebări ale copilului dacă Moșul există sau nu. Atunci aș spune adevărul. Că nu există. Dar că oamenii l-au inventat cu scopul de a ne aduce aminte de daruire, de bunătate și de comuniune. Și ce aș mai face ar fi să ascult ce îmi zice copilul. Și aș pune întrebarea: „Cum e asta pentru tine, că Moșul nu există?” E posibil ca el să fie dezamăgit și că nu există, și că noi, părinții l-am mințit. Și atunci vom asculta această tristețe și supărare a lui, care poate lua forma plânsului sau a furiei.
Ce nu aș face este să întrețin suspansul atunci când copiii ne roagă să le spunem adevărul.
Nu i-aș spune “Poți să crezi cum simți tu”. Pentru că asta e și mai confuz. Le-aș spune că nu există, le-aș cere scuze că le-am spus atâta timp că este și le-aș explica faptul că am făcut-o pentru că mi-era greu să spun că nu e, când toată societatea afirmă că vine în seara de ajun la toate casele.
La ce vârstă începe să se destrame vraja legată de existenţa Moşului şi de ce este influenţată?
În general, copiii încep să își pună întrebări pe la vârsta de 6-7 ani, deoarece atunci cumva cortexul lor pre-frontal face un salt în dezvoltare și realizează că nu există Moșul, Iepurașul sau Zâna Măseluță. De asemenea, observă că există diferențe între diferiții Moși Crăciuni din oraș. Contează și cât timp petrec cu copii mai mari, care le pot divulga secretul.
Vestea că nu există Moș Crăsiun nu îl va traumatiza pe copil dacă primește de la părinte acea ascultare a emoțiilor pe care le simte.
Copiii au nevoie de povești, ca și adulții. Indiferent dacă dezamăgirea este mare sau nu, îi putem propune copilului să creăm o poveste sau un joc cu Moșul, o poveste pe care să o jucăm noi în familie, sau cu alți copii prieteni. Copilul va spune cine e Moșul și cine e copilul și va crea scenariul. Va fi o poveste pe care el o va inventa pentru a se vindeca de tristețea că Moșul nu există, și care îi va aduce liniște.
Am rugat-o pe Otilia Mantelers să ne povestească ea cum a procedat cu copiii ei și cum le-a spus adevărul despre Moș Crăciun
Yuri a aflat când avea 7 ani și le-a spus și Annei care avea 5 ani, și lui Kimmy care avea 3 ani. Și le-am spus adevărul. M-au rugat să le arăt exact pașii pe care îi făceam pentru a aduce cadourile sub brad. S-au distrat când au aflat câte aranjamente făceam papi și cu mine pentru a pleca să cumpărăm cadourile, apoi să le ascundem. Au plâns. Au și râs, au făcut jocuri de rol în care ei erau Moșul, eu eram copilul și veneau și râdeau de mine spunând : « Uite-mă, mă vezi? Oooops, nu mai sunt! » Și se distrau când eu plângeam că Moșul nu există. Așa s-au eliberat de tristețea că Moșul nu există.
Cum facem să păstrăm vie magia Crăciunului în lipsa magiei Moşului?
Cred că trebuie să le spunem copiilor și prin vorbe, și prin fapte, că sărbătoarea Crăciunului este una de a fi împreună, de a ne dărui bunătate și de a ne retrage un pic și în noi înșine, pentru a ne evalua ce a fost bine anul acesta, ce a fost greu. Și, dacă suntem o familie care crede în Nașterea Domnului, atunci să serbăm Nașterea lui Isus cântând colinde, ascultându-le pe fundal. Magia există și fără Moș Crăciun, fiindcă magia e și în copii, și în noi.
Voi cum ați procedat în cazul identității Moșului?
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.
Citește și
Spune-i adevărul, tu ești reperul lui!
Unde te grăbești? Mai ține-l în brațe puțin
Tati, e rece, oprește-te! Tu cât respect îi arăți copilului tău?
Nu pune problemele tale pe umerii copilului tău
Sursa foto – Pixabay
