Cum faci față, cum reziști, de unde energia? Întrebarea asta mi se pune cel mai des. Asta m-a întrebat și Mirela Retegan în emisiunea Dimineața Zurli de la Europa FM, unde am fost invitată împreună cu Ana. Am povestit despre realizările ei, despre copii talentați, despre activități și cum jonglăm cu ele. Inevitabil a venit și întrebarea pe care mi-o pun și eu de multe ori. Cum faci față? Sigur, primul răspuns care îmi vine în minte este că îmi iau energia de la ea, din bucuria ei, din plăcerea cu care cântă și dansează, din entuziasmul pe care îl are când îi ies lucrurile. După emisiune, am mai reflectat puțin și am realizat ceva.
Atunci când Dumnezeu i-a dat ei talent, mie mi-a dat o datorie
Așa cum cred că un om dăruit are datoria de a împărtăși din darul lui și celorlalți și de a aduce bucurie în jur, cred și că un părinte cu un copil talentat are datoria să îl ajute să își valorifice talentul. Prima și singura condiție este să își dorească și copilul, iar talentul să fie dublat de pasiune.
Dacă se întâmplă asta și talentul este confirmat de oameni care se pricep, cum aș putea eu, părintele, să mă opun? Să îmi văd de ale mele în continuare si apoi să spun eventual „nu a fost să fie”?
Da, uneori e tare greu și îmi vine să renunț. La tot ce am construit eu, la tot ce a construit ea. Să devin și eu om normal, cu job și program fix, cu biroul în altă parte decât în mașină, cafenele și săli de așteptare. Să am mai multe certitudini și mai puține întrebări.
Apoi îmi dau seama că cea mai clară dintre certitudini stă chiar în fața mea: viitorul ei
Nu știu dacă va ajunge cântăreață sau actriță de music hall, cum spune că își dorește. Nu știu nici măcar dacă va continua pe drumul așezat acum. Nimeni nu poate garanta asta. Ce știu însă foarte clar este că talentul ei are nevoie să fie „hrănit”, crescut și apreciat. Că tot ce face azi se va reflecta în viitor, sub forme poate încă necunoscute. Că acum se coace stima de sine, acum se pun bazele culturii generale, acum se clădesc valorile maturului.
Că timpul trece fantastic de repede și ca mâine o să mă trezesc că „treaba mea s-a terminat” și pot să îmi iau viața înapoi. Voi face asta cu liniștea că mi-am făcut „datoria”, că am știut să primesc ceea ce ni s-a dat și să fac ce cred eu că era de făcut cu acele daruri.
Am vorbit în emisiunea de la Europa FM și despre un proiect nou, pe care îl voi porni la începutul lunii noiembrie și care se va concentra exact pe descoperirea și valorificarea talentului copiilor.
Aici puteți urmări înregistrarea fragmentului cu noi din emisiunea Dimineața Zurli de la Europa FM. Atenție, doza de farmec de Ana în exces! 🙂
Citește și
Un copil dezinvolt și o mamă emoționată. Cum a fost la Antena 1
De ce nu îmi duc copilul la concursuri școlare, dar îl duc la cele de aptitudini
Ne-am îmbolnăvit copiii de clasamente
Acordarea de burse de performanță, o uriașă nedreptate a sistemului românesc
Activitățile extra școlare sau când mai mult devine prea mult?
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.
Ce frumos ai scris! Ai perfectă dreptate, trebuie să îi sprijinim cu absolut orice putem pentru a ajunge la potențial maxim, mai ales când manifestă un talent dublat de pasiune. Nu știi de câte ori am zis că pierdem timpul cu Ionuț la fotbal, însă când îl vad cu câtă pasiune joacă, cum urmărește meciurile la TV, îmi dau seama că renunțând i-aș pune opreliști. Abia aștept să îți vad proiectul nou!
Draga mea, tocmai mi-ai oferit o informatie foarte pretioasa, care v-a calificat direct intr-unul din episoadele dedicate sporturilor, sectiunea fotbal 🙂 Revin cu detalii la momentul potrivit. Pana atunci, multumesc de gandurile bune!
Mare dreptate ai Ioana.Am descoperit datoria de parinte a unui copil artist de mai putin timp .Credeam caci nu o sa fac fata avand si prima mea datorie,de mama a lui Bogdi…E greu,uneori pare mult dar mereu „se merita”.De anul acesta a inceput Scoala populara de arta sectia chitara clasica….dupa 3 ani de chitara am hotarat sa certificam munca si talentul ei.
O, Doamne, Gabi, tu te imparti atat de frumos intre acesti doi copii ai tai, cu nevoi asa diferite, de multe ori ma gandesc la tine cu multa admiratie. Mult succes printesei la scoala populara! La noi la scoala populara mi se pare ca primesc abia din clasa a VI-a…ce noroc ca la voi este altfel