Ieri am avut o zi bună. Am primit exact ajutorul de care aveam nevoie când am avut nevoie, mi-am terminat aprovizionarea pentru ateliere la timp, am descoperit un serviciu de parcare prin aplicație, cu un preț foarte ok (3 lei pe oră) și parcări goale în centru, am ajuns la lansarea celei mai recente cărți a Mirelei Retegan, Jocuri de jucat toamna. Astea sunt doar câteva din lucrurile bune care mi s-au întâmplat, sigur mai găsesc încă pe-atâtea.
Și azi am avut o zi bună. Atelierul a ieșit grozav, apoi am participat la un eveniment extrem de util și interesant, unde am aflat mai multe despre fenomenul de bullying.
Și totuși, am realizat că nu mai zâmbesc cât aș putea. Nu-mi dau voie să mă bucur, pentru că mereu pe listă rămâne ceva nebifat. Nu pot să mă relaxez, pentru că simt constant că nu îmi mai ajunge. Timpul să fac câte-aș vrea, răbdarea să-mi înțeleg copilul, înțelepciunea să le iau mai ușor.
Uităm să zâmbim, deși avem un milion de motive să o facem. Zilnic
Copilul care îți zâmbește necondiționat, pentru că el încă știe să o facă. Pisica sau pisoiul care vine să te frământe cu lăbuțele și caută mângâierea ta. Câinele care vrea afară mult prea devreme. Mașina care te duce și astăzi unde ai nevoie – da, chiar și în traficul ăsta nebun și te protejează de ploaie și frig. Șoferul care te-a lăsat sa intri în fața lui, apoi ți-a zâmbit. Da, ceilalți te-au claxonat, pe cine alegi să vezi?
Bunica săritoare, prietena care îți răspunde mereu la telefon când ai nevoie. Cartea din care apuci să citești și astă seară câteva pagini, înainte să îți pice capul pe pernă. Omul care îți comentează mereu frumos la poze și postări. Prietenele care te suportă să te vaiți pe messenger atunci când ți se umple paharul.
Oamenii care îți sar în ajutor când întrebi ceva pe Facebook. Cafeaua preferată (varianta slabă) pe care o bei după o zi grea. Șoseaua liberă la o oră imposibilă. Un compliment și o vorbă bună. Susținerea primită în mesaje aproape în fiecare zi.
Mi-am propus să zâmbesc pentru toate motivele astea si altele pe care continuu să le redescopăr. Deși uităm mereu, motivele sunt acolo și ne așteaptă cuminți să ne amintim de ele.
Pe tine ce te-a făcut să zâmbești azi?
Citește și
Tu mai știi cum miros salcâmii?
Faptele bune se fac pentru oameni cât sunt în viață
Un exercițiu care mi-a schimbat, la propriu, viața
Iubește femeia care învață să nu fie mamă
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Credit foto – Lesly Juarez on Unsplash