A, nu, nu rochia roșie. E frumoasă, dar e prea scumpă și oricum nu am unde s-o port. Thailanda? Da, sună minunat, dar nu e de mine. Mașină? E perfectă și asta pe care o am. Mă duce din punctul A în punctul B. Ce nevoie am de mai mult? De câte ori pe zi gândești așa? La câte lucruri renunți și să visezi, doar pentru că ești convinsă că nu se poate? Că e prea scump, prea departe, prea luxos, prea complicat, prea peste nasul tău? De câte ori tinzi să alegi haina mai modestă în locul celei care te-ar putea scoate în evidență? De câte ori ai vrea să îți pui tocuri, dar sfârșești tot în teniși, pentru că oricum nu te duci cine știe unde, cine te alege? De câte ori ai poftit la o cafea bună, dar ai ales până la urmă să o iei tot pe aia de 3 lei de la tonomat?
De câte ori pe zi, pe săptămână, pe an crezi despre tine că nu meriți?
Pentru că despre asta este în realitate. Despre cât crezi tu că meriți să fii văzută, admirată, lăudată. Despre cât îți dai voie să strălucești. Dăm vina pe lipsa de timp, pe rutină, pe comoditate, pe copii, pe îndatoririle zilnice. Pe orice avem la îndemână ca să ne eschivăm de la noi. Nu rochia elegantă, că nu merge. Nu pantofii cu toc, că ne-ncurcă. Nu bijuteria mare, că e prea stridentă. Nu vacanța exotică. Nu ședința de masaj, nu cina în oraș, nu paharul de roze. Nu acum. Nu azi. Nu pentru tine.
Îți propun un exercițiu. Eu îl fac de două săptămâni și mă simt alt om.
Deschide dulapul și vezi câte haine porți cu adevărat
Vreo 3 tricouri, aceeași pereche de blugi. Cu puțin noroc o fustă și vreo două bluze. Le iei pe pilot automat și la fel le și îmbraci. Ce-ar fi să îți propui să porți în fiecare zi altceva? Să scoți fustele, rochiile, cămășile, bluzele, tot ce nu ai purtat de mult timp și să le asortezi isteț între ele. Pun pariu că îți ies minimum 5 ținute noi. Poartă-le, indiferent că mergi să duci copilul la engleză sau mergi la cumpărături. Până la urmă, cei care te văd pe stradă nu știu unde te duci, au doar parte de o priveliște frumoasă. La fel și tu în oglindă. O să te simți mai atrăgătoare și mai sigură de tine.
Aplică treaba asta și la dulapul cu pantofi și poartă tocurile alea pe care le tot dai de colo colo. Sigur, nu e indicat să o faci într-o zi în care stai doar în picioare sau mergi mult, dar sigur găsești momentul.
Scoate din cămară roze-ul sau șampania. E momentul perfect
Celebrează-te pe tine, celebrează-ți viața, feminitatea, frumusețea. Sărbătorește iubirea cu partenerul tău, chiar dacă, sau mai ales dacă aveți o perioadă aglomerată și nu vă arde de nimic. Programează-te la masaj sau la spa. Visează la o vacanță exotică și chiar dacă nu ai cu ce să o împlinești acum, începi să o planifici. Dă-ți voie să visezi, să vrei, să îți dorești. Ce e mai bun și mai special. Ce credeai că nu e pentru tine.
Dă șansa oportunităților să apară și ai convingerea că le meriți. Ce este pentru tine va veni la tine, dacă permiți să vină!
Citește și
Exercițiul care mi-a schimbat, la propriu, viața
Mami, tati, mai respirați un pic!
Eu trăiesc și pentru mine, nu doar pentru copilul meu!
Înainte să fii mamă, ai fost iubita lui. Își mai amintești?
Cum menținem dorința în cuplu?
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Sursa foto – Freepik.com
Eu cred ca sunt defecta, hahaha. Adica daca eu nu ma iubesc si nu ma inteleg bine cu mine insami, oare cine altcineva sa ma iubeasca si sa se inteleaga cu mine? Imi stiu defectele dar nu sunt stresata de ele, pentru ca imi stiu si calitatile. Stiu ca o femeie frumoasa nu e frumoasa pentru ca are dimensiunile perfecte. Stiu ca oamenii care s-au indragostit de mine (din toate punctele de vedere ma refer) nu m-au iubit pentru picioarele scurte si strambe si inaltimea mea fenomenala (vorba domnului meu „un metru si-un ziar”) ci probabil pentru ca sunt la pace cu mine insami asa ca pot sa ma bucur de tot ce e in jurul meu fara sa ma cramponez cu razboaie interioare. Colegii mei barbati sunt convinsi ca am o garderoba cat o casa pe trei nivele, si asta doar pentru faptul ca port tot ce am in dulap si ma imbrac in functie de cum ma simt cand ma trezesc. Nu am haine pe care sa nu le fi purtat recent (decat daca sezonul nu permite). Nu sunt genul elegant, dar daca ceva mi-a facut cu ochiul intr-o vitrina si stiu clar ca e ceva ce as putea purta in mod curent, nu mi-a trecut vreodata prin cap ca n-as merita sa-mi cumpar 🙂 Tatal meu a murit cand era mai tanar decat sunt eu acum si a fost un om care a iubit foarte tare viata. Din care cauza incerc sa traiesc fiecare zi incat sa nu-mi para rau daca cumva ma calca o masina maine. Singurul regret pe care l-as avea probabil (si e mare, recunosc) e ca as vrea sa-mi vad copiii mari si sa vad cum isi traiesc viata 🙂 Dar imi plac mult postarile tale, ma fac sa ma gandesc intotdeauna, sa fac o mica introspectie, si e sanatos sa faci sportul asta periodic 🙂 Te pup!
Simona, e iti multumesc pentru comentarii! Ma uimesti mereu cu postarile tale, imi dau seama ca ai avut o copilarie tare echilibrata si ai fost invatata respectul de sine. Este minunat, nu multi copii de pe vremea noastra au avut norocul asta. Si mie imi plac f mult comentariile tale!