Cam asta este una din învățăturile ultimului an și jumătate din viața mea, în general, și a perioadei de la începutul pandemiei și până în prezent, în special.
După cum știți, dacă ați mai citit articolele mele, perioada de izolare a fost pentru mine un fel de cireașa de pe tortul crizei existențiale în care mă aflu de un an și jumătate, când viața mea a căpătat noi valențe. Pe scurt, când îmi revenisem cât de cât după divorț și alte evenimente mai mult sau mai puțin dureroase ce i-au urmat, chiar înainte de începutul pandemiei mi s-a încheiat contractul care îmi asigura traiul, apoi au urmat atacuri de panică, pierderi de memorie, degringoladă totală. Dacă este ceva ce am învățat în toată perioada din martie 2019 și până acum este că nu pot singură, așa că m-am înconjurat de oameni care să mă susțină și să mă călăuzească pe drumul transformării în care am ales să îmi transform experiențele.
În paralel cu terapia și ședințele de coaching de comunicare non-violentă, am ales și să particip la grupuri, întâlniri de suport și tabere spirituale și de dezvoltare personală
Fiecare separat și toate împreună m-au ajutat să nu clachez și să pun piatră cu piatră la temelia femeii noi care nu credeam că voi fi vreodată.
Vă povesteam în luna februarie despre un program de empatie pentru mame și femei în care am decis să mă înscriu, ca parte din procesul meu de regăsire și dezvoltare personală. La prima ședință, desfășurată fizic, cum ar fi trebuit să fie toate celelalte, ne-am conectat cu Mira și Mona, creatoarele programului, ne-am cunoscut și am fost introduse în ABC-ul comunicării non-violente, care stă la baza programului.
Îmi amintesc perfect ziua aceea, pentru că a fost o zi importantă și plină. Era ziua în care o aniversam pe Ana, pentru prima dată în formulă de părinți divorțați. Încărcătura emoțională pentru mine era uriașă, așa că cele câteva ore de conectare la sine, de comunicare și relaționare cu restul de participante au fost exact ceea ce aveam nevoie pentru a mă pregăti „sufletește” pentru ce va urma. Au fost câteva ore în care m-am simțit cu adevărat acasă.
Între timp, a venit pandemia și totul s-a dat peste cap
Pentru că era o perioadă în care toată lumea avea nevoie de empatie, de înțelegere, de sprijin, programul a fost continuat online. O dată pe lună știam că ne regăsim într-un spațiu de siguranță ți ascultare, în care puteam să ne spunem ofurile, temerile, trăirile, anxietățile – ohooo, câte au fost în perioada asta – fără să fim întrerupte, judecate, influențate în vreun fel. Am simțit liniște, înțelegere și suport necondiționat, exact ce aveam nevoie în perioada aceea.
În plus, m-am familiarizat mai bine cu instrumentele comunicării non-violente, am aflat câteva practici, pe care le-am și aplicat în comunicarea cu Ana și cu cei din jur. Am învățat să mă ascult mai bine, să mă tratez mai cu blândețe, să îmi acord timp și spațiu și, nu în ultimul rând, să accept tot ceea ce vine, exact așa cum vine, încercând să scot ce pot (mai bun sau mai rău) din fiecare experiență.
Deși în februarie, când ne-am văzut prima dată, niciuna din noi nu ar fi putut ghici scenariul în care urma să fim puse curând, am reușit, de la cursante la facilitatoare, să ne adaptăm situației și chiar să o întoarcem în favoarea noastră, transformând-o într-un instrument care să ne ajute să „supraviețuim” cumva perioadei de izolare.
Știu că abia așteptăm cu toții și ne dorim din tot sufletul să ne întoarcem la întâlnirile și evenimentele cu prezență fizică, așa cum le știam, să ne putem privi în ochi, să ne putem îmbrățișa. Se pare însă că mai avem puțin de așteptat până să facem asta în siguranță, așa că va trebui să ne adaptăm în continuare și să adunăm toate instrumentele pe care le avem la îndemână pentru a ne face această perioadă mai ușoară și a o putea privi ca pe o oportunitate de creștere și dezvoltare.
De aceea, vă anunț cu bucurie că s-au deschis înscrierile pentru cea de a doua ediție a evenimentului „Acasă în inima ta”
Programul se va desășura online, între 3 octombrie 2020 și 21 ianuarie 2021 și va fi o călătorie intensă și transformatoare, un parcurs vindecător de explorare de sine și de descoperire a resurselor personale de asertivitate, compasiune și iubire față de sine și față de cei apropiați.
Pe parcursul celor 4 luni, participanții vor avea parte de:
- Un program intensiv de Comunicare Nonviolentă, cu ajutorul căruia vor învăța să clădească și să mențină o relație de calitate cu sine și cu cei dragi;
- O comunitate de femei și mame care își doresc să se bucure mai mult de viață. Pentru că atunci când ne strângem cu toate laolaltă, învățăm unele de la altele, creștem mai repede, mai conștient;
- Un spațiu de autenticitate, sigur și prietenos, în care vor primi în mod constant și vor putea dărui sprijin și empatie.
Vă recomand cu drag și din inimă acest program, testat de mine. Cu succes, aș spune 🙂
Găsiți toate detaliile aici.
Spor la ascultat inima!
Citește și
Simplitatea, compasiunea și răbdarea sunt comorile noastre cele mai prețioase
Terapia este singura investiție care nu se devalorizează nici în izolare
După experiența India realizezi că așa zisele probleme existențiale sunt doar nisip în bocanci
Femei care văd lumina și puterea în fiecare soră universală
Ce am aflat despre mine în izolare?
Ce ne învață pandemia COVID-19?
Eliberează-te de presiunea reinventării pe perioada izolării
De la chemat salvarea pentru atacuri de panică la dansat cu mătura prin casă
Dacă vă plac articolele mele, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.