Pe Bogdan l-am cunoscut în urmă cu un an, într-una din perioadele cele mai grele din viața mea. Ne-am cunoscut la Gala Superblog de la Neptun și de atunci ne-am tot întâlnit la evenimente și am rămas în legătură. Bogdan e jurnalist și blogger și a fondat în urmă cu zece ani blogul Presa în blugi, așa că face parte din generatia de bloggeri pionieri de la noi. Pentru că tocmi s-a întors din India înainte să înceapă nebunia, l-am rugat pe Bogdan să ne povestească cum a fost pentru el experiența într-un ashram.
Cum a fost pentru tine călătoria în India?
Practic, experiența a fost pentru mine o premieră din cel puțin 3 motive. A fost prima oară când am ieșit din Europa. Până la această călătorie, cele mai îndepărtate destinații de casă au fost Scoția și Tenerfie . În plus, a fost prima oară când am vizitat două continente într-un singur zbor. Pentru că am avut escală în Dubai, unde am stat 6 ore, am apucat să văd și orașul din mașină și metrou. Metroul lor este suprateran, suspendat și parcurge o mare parte dintr-un oraș de 4.000 de km2. Nu stiu daca știai dar orașul Dubai poate înghiți Londra, Paris, Barcelon și tot îi mai rămâne loc. Apoi, ultima premiera, a fost prima dată când stăteam într-un ashram, și nu orice ashram. Vorbesc de Școala de Yoga a lui Sadhguru.
Acolo am învățat direct de la sursă originile Hatha Yoga și am simțit vibrația acelui loc.
Cum ai ajuns să pleci în India și să trăiești această experiență ?
Undeva prin decembrie 2019 am fost cu un grup din cadrul Christian Adventure prin țară, am făcut turul cetăților fortificate. O experiență pe care o recomand cu căldură. M-am simțit că în filmul Nemuritorul unde eram Observator și retrăiam istoria din Evul Mediu cu tot felul de cavaleri templieri, cavaleri teutoni, iscoade, colțuri uscunse și unghere secrete din cetate. Ideea este că printre oamenii din acel grup s-a aflat și Robert Gheorghiu pe care nu îl mai văzusem de 11 ani. Robert mi-a fost elev, când era la liceu, în cadrul unui proiect educațional pe care l-am avut cu un ONG în perioada când era primar Sorin Oprescu. Îmi desfășuram cursurile de media și jurnalism la Liceul Cervantes și Robert, nu doar că mi-a fost elev, dar cu el și cu prima generație de elevi am pus bazele blogului presainblugi. Ca o paranteză, azi unii dintre ei chiar profesează în domeniu – Diana Bone e reporter la Realitatea TV, frații Mocanu sunt în Marea Britanie, Andrei Cojea care m-a ajutat cu blogul și codurile este acum programator. Ideea e că au ajuns studenți, eu m-am angajat în acea perioadă la Realitatea și n-am mai ținut legătura cu el. Iar după 11 ani ne-am revăzut și așa am aflat că el e instructor de YOGA Hatha Yoga.
Până atunci doar am cochetat cu ideea de Yoga, dar n-am făcut pași în acest sens și ulterior am înțeles că Yoga nu e ceva ce alegi, e ceva ce ți se întâmplă. Așa am reluat legătura și în ianuarie am fost la primul lui modul de Hatha Yoga. Ulterior am stat cu el de vorbă într-un interviu pe blogul meu și pur și simplu m-a fascinat povestea lui. Și pentru că o mie de cuvinte nu pot descrie și nu pot cuprinde povestea unui loc precum o clipă pe care o trăiești tu în acel loc, am decis să merg în India în ashram la invitația lui. Și așa a început.
Ce ai simțit când ai pășit prima dată pe pământ indian?
Prima oară am aterizat în Mumbay. Nu știu dacă din cauza COVID ( Eu am călătorit la final de februarie început de martie, înainte să înceapă nebunia în Europa), dar nu am simțit aeroportul foarte aglomerat. Sau poate pentru că eram călit cu metroul din București de la Unirii de la ora 9 dimineața sau cel de la Vctoriei la ora 18. Adică n-am simțit puhoi de lume în aeroport. În schimb, a fost o chestie ciudată când am zburat din DUBAI spre Mumbai. Indienii care lucrau acolo și se întorceau acasă cărau cu ei tot felul de lucruri. Am văzut cutii, genti de rafie uriașe, tot felul de combinații de pachete. Parcă se mutau cu totul, a fost ciudat. În plus, indienii vorbesc extrem de fluent engleza. De fapt cred că mulți știu să vorbească mai bine în engleză decât în dialectul lor. India a fost Perla Coroanei Britanice sute de ani și diferențele de regiuni și dialect între indieni sunt rezolvate cu ajutorul limbii engleze.
A fost un moment ușor straniu. M-a abordat un indian după ce mi-a adresat tot felul de întrebări de încălzire – Din ce țară vin, cum a fost zborul, etc, în timp ce stăteam la coadă la îmbarcare să îi car și lui bagajul că a văzut că am doar un rucsac, adică să plătesc bagajul lui ca și când ar fi al meu și să îl pun la cală. Evident am refuzat. Am tot văzut o mulțime de reportaje la Discovery cum erau folosiți turiști naivi pe post de ,,catâri,, ca să transporte chestii dubioase. Dar compania lor de linie a fost ok. Servicii foarte bune, mi-a plăcut că avionul părea o sufragerie zburătoare. Covor persan roșu , scaune spațioase. Iar în Mumbay în aeroport mult mai curat decât mă așteptam. Doar în aeroport. Pentru că atunci când am pășit prima oara în Coimbatore și am văzut cum erau căsuțele, localurile, semăna cu Ferentari în anii 90. În plus, indienii merg în trafic după karma, nu după reguli de circulație.
Chiar dacă au sistemul gândit după cel britanic cu mașini cu volanul pe dreapta și condusul pe partea stângă, e totul haos. Claxoanele sună încontinuu, n-au nicio discplina, are prioritate cel cu mașina mai mare, oameni pe scutere fără cască, unii vorbesc la telefonul mobil cu o mână și cu cealaltă țin de scuter, a fost ceva ce m-a bulversat teribil.
Nu auzi înjurături, invective, oamenii încalcă regulile de circulație cu zâmbetul pe buze. Cum spunea și Sadhguru, India este un haos maiestuos. Adevărul e că n-am văzut mai multe culori pe stradă ca în India. Oamenii par că se îmbracă toți cu ochii închiși. Haine colorate neasortate, atât la bărbați cât și la femei, totul este un curcubeu vizual.
Ai avut vreo așteptare cu care ai plecat în această călătorie?
Sincer, nu. Am lăsat viața să mă surprindă în toate aspectele. Dar am rămas impresionat de curățenia din ashram, de condițiile igienico – sanitare, nu știu cum arată restul Indiei dar în Ashram am avut condiții. Apă rece, caldă, acces la toaletă, duș, apă potabilă filtrată prin osmoza inversa. Ordine în temple, oameni atenți, dacă în trafic sunt toți ca niște diavoli tasmanieni pe xanax, adică sunt haotici dar zâmbesc relaxat, în rol de pietoni sunt toți zen, veseli, calzi.
Descrie într-un singur cuvânt experiența pe care ai avut-o
Curcubeu mistic – N-am putut să găsesc un singur cuvânt. Dar asta e esența Indiei. În India nu e vorba de religii, e vorba de spiritualitate. India are 33.000.000 de zei și zeități, unele mai oficiale ca altele, unii zei cu influențe doar în anumite orașe. Dar indienii sunt uniți prin YOGA. Pentru că YOGA nu este despre religii, e despre starea ta de echilibru cu tine.
Ce te-a surprins cel mai mult în India?
Liniștea lor din ochi, fericirea lor. Deși se simte sărăcia, aici am văzut telefoane siemens cu butoane pe care eu le aveam prin liceu, ei sunt fericiți așa cu puținul lor. E secretul lor, e secretul Indiei. Și țin foarte mult la tradiții, mai ales în Coimbatore unde sunt mult mai înrădăcinați în arhaic. N-ai voie să vorbești cu fete pe stradă și nu poți opri o indiancă să o întrebi cât e ceasul sau altceva banal, înainte să o întrebi daca e măritată, și dacă răspunsul e da, nu mai ai voie să vorbești nimic cu ea. Iar dacă nu e măritată, dacă vrei să continui conversația trebuie să vorbești cu fratele ei, tatăl ei și doar dacă acea persoană îți da permisiunea, poți să continui conversația. Altfel spus, în India din Sud e bine să nu intri în vorba cu fetele. M-am conformat, ce era să fac?
Inclusiv la masă nu ne amestecam. Barbatii pe un rând iar fetele în fața noastră pe alt rând.
Este ceva ce nu ți-a plăcut?
Deși mâncarea concepută doar din legume și fructe nu mi-a displăcut, chiar a fost sățioasă, semințe, bame, orez, curry, nu mi-a plăcut ideea de a manca în poziție de Yoga fără tacâmuri. Mă simțeam ciudat să bag mâinile în orez și sos. Recunosc că în primele zile m-am murdărit groaznic, noroc că am avut tricouri la mine și haine, iar apoi am început să cer doar preparate ușor de dus la gură. Am optat pentru semințe, castraveți, fructe. Chiar dacă aveam două mese pe zi și mâncam doar ce puteam să duc la gura fără să mă murdăresc m-am simțit ok.
Un alt lucru care nu mi-a plăcut a fost faptul că în ashram nu aveam voie să port pantaloni scurți. Și chiar dacă m-am simțit confortabil în pantalonii lor de in indian, mi-a părut rău că am carat cu mine 7 perechi de pantaloni scurți.
Care este lucrul care consideri că te-a schimat radical în călătoria ta de cunoaștere și auto-cunoaștere?
M-am regăsit pe mine. După experiența INDIA nu ai cum să rămâi la fel pentru că înțelegi și vezi cum sunt alți oameni din alt colț de planetă. Începi să înțelegi și să realizezi că așa zisele problemele tale existențiale sunt doar nisip în bocanci. Înveți să trăiești în izolare cu tine, înveți să înțelegi că înainte de a căuta să vorbești cu oamenii trebuie să înveți să stai întâi de vorbă cu tine. În India în ashramul lui SadhGuru vedeam zilnic oameni care purtau la gât un ecuson cu jurământul tăcerii cu care nu aveai voie să interacționezi. În India am învățat că dacă îți asculți tăcerea poți descoperi lucruri la fel de importante ca atunci când te auzi vorbind zgomotos. De fapt, când înveți să te asculți în tacere și Universul are loc să se facă ascultat.
Dacă ar fi să numești un singur sentiment trăit acolo, pe care ți-ai dori să îl retrăiești, care ar fi acela?
Liniștea. Din fericire, având în vedere perioada în care ne aflăm trăiesc și acum liniștea. Deschid geamul și aud păsări, pentru ca în rest pe stradă, în parc, nimic. Oamenii stau izolați în case. Dar aici e o liniște impusă. Acolo era o liniște aleasă și se simte diferența.
