Da, da, sigur, hai că vorbim și rezolvăm noi cumva, nu rămân copiii fără școală. Închid telefonul și mă uit în jur. Vorbeam cu prietena mea despre iminenta înscriere la școală a gemenilor ei și mă erijam într-o mătușă (adoptivă) responsabilă. De atâta responsabilitate am realizat că eram deja în mall, fără nici cea mai vagă idee unde parcasem mașina. Eram încălțată și cu ditai bocancii de zăpadă, pe care plănuisem să îi schimb cu perechea de ghetuțe care mă aștepta în portbagaj. Portbagajul mașinii pierdută într-un hău de parcare de mall cu vreo 4 nivele.
Bun, nu-i nimic zic, mă întorc de unde am plecat
Mai aveam vreo jumătate de oră până la întâlnirea pentru care părăsisem perimetrul de București în care mă învârt zilnic și din care ies cu rare și precis stabilite ocazii. Și mă întorc. Vagile amintiri îmi șopteau că am parcat pe galben, aproape de intrarea pe care acum mă întorsesem. Și dă-i și mergi, cu ochi de vultur ațintit pe toate mașinile roșii. Ale naibii, multe mai sunt. Niciuna a mea. Era parcată un pic șui, imposibil să n-o recunosc. După 4 ture pe toate diagonalele de galben, începusem să dârdâi. Nu știu dacă mai tare de -5 grade sau mai tare de nervi. Am verificat și verdele pal de lângă galben, apoi movul, albastru, tot curcubeul. Mașina roșie nicăieri.
Ce face o femeie când are belele cu mașina? Sună un bărbat
Deși mă așteptam la o morală zdravănă, nu am primit-o
– Auzi, da poate cauți la etajul greșit. Ești sigură că ai lăsat-o la -1?
Pfooaaa, dar îmi insulți inteligența. Cum adică dacă sunt sigură? Normal că sunt. Mi-au furat mașina!
Cine să fure o mașină din 2006, ciobită pe toate părțile? Mai caută. Sau vrei să vin eu să te ajut?
Ha, ce? Până aici! Cum adică să vină un bărbat la capăt de oraș, să îmi caute mașina în parcare? Sun la persoana cu întâlnirea, zic că întârzii puțin, știi, și eu sunt la mall, doar 3 nivele mai jos, orbecăi după mașină. Mai dau cinci ture la galbenu vieții și încă vreo trei în restul paletarului și mă gândesc totuși să încerc și varianta sugerată la telefon. Mă duc la lift și urc de la -1 la 1, că de la zero veneam. Nu se deschid bine ușile, că văd în toată splendoarea mașina roșie, ciobită pe toate părțile, parcată un pic șui și cu ghetele de schimb în portbagaj.
Morala – Nu vă îndepărtați prea mult de casă și nu vorbiți la telefon în timp ce parcați mașina 🙂
Citește și
Hăituit prin magazine. Din chinurile unui tată de fată
Când mama-i ciumă și tata-i mumă
De la băiatul rău la tată de fată. 10 semne să îl recunoști
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Sursa foto – Freepik.com
Sau ascultați și sfaturile Pisicului! Fiecare cu al lui. :))
Corect! Si asta! M-a certat ca nu am scris ca a avut dreptate 😉
Eu fac poza si la masina unde am lasat-o si la etaj.
Vorbeam la telefon;, dar e o idee buna 🙂
Mi se întâmplă și mie destul de frecvent. Și nici măcar nu sunt blondă, că nu mă prinde culoare.. :))) Dar una așa gravă, am pățit-o în parcarea Mega Mall, tot la etajul greșit căutam. :)))
Ha ha, pai da, poate esti deghizata :-)))) Eu cred ca li se intampla si barbatilor, dar uneori e distractiv sa alimentam cliseele, chiar daca nu credem neaparat in ele 🙂