Aragaz cu patru ochi, Chioru’, Ochelaristu’, Funduri de sticlă. Sunt doar câteva din poreclele pe care le primeau copiii care purtau ochelari în copilăria mea. Eram convinsă că lucrurile s-au schimbat și copiii care poartă ochelari, cei mai plinuți sau cu defecte fizice nu mai îndură jigniri din jur. Ce te faci însă când răutățile copiilor sunt înlocuite de sprâncenele ridicate și lamentările adulților? Când un om cu așa zis „scaun la cap” se miră că un copil poartă ochelari de vedere, de parcă e vorba de vreun accesoriu pe care i l-au pus părinții, să se dea mari în târg.
Ei bine, da! În România lui 2018, aragaz cu patru ochi este fix percepția adulților, nu a copiilor
Mi-a scris mâhnită o cititoare cum a trebuit să facă față unui val de întrebări venite de la diverși băgători de seamă când i-a pus ochelari băiețelului ei de 2 ani și jumătate. La recomandarea medicului, evident. Vai, dar de ce i-ai pus ochelari? Era așa drăguț fără. Dar, totuși, nu mai putea aștepta? Atât de mic și să poarte ochelari?
Oameni buni, ochelarii de vedere nu sunt un moft!
Sunt o necesitate și sunt prescriși de către medicul oftalmolog în urma unui consult de specialitate. Consultul oftalmologic ar trebui să facă parte din rutina medicală a unui copil, chiar dacă acesta nu acuză vedere slabă sau alte simptome. Cu atât mai mult cu cât apar anumite semne – dureri de cap, lăcrimare sau clipit frecvent, cabinetul oftalmologului ar trebui să fie printre primele vizitate.
Nu vă mai uitați în gura lumii, sănătatea copilului vostru este pe primul plan!
Contează mai puțin dacă vecina de la 3 crede că ochelarii sunt doar pentru persoanele în vârstă, casierița de la supermarket îl plăcea mai mult fără ochelari sau mămica din parc vă sfătuiește să mai așteptați. Ochelarii, protezele de șold și orice echipament medical se prescrie în caz de nevoie. Nu pentru frumusețe sau lipsa ei.
Cum îl ajutăm pe copil să facă față eventualelor comentarii cu privire la ochelari, sau orice alt amănunt care „îl scoate din mulțime”?
În primul rând, îl ascultăm. Îi ascultăm fricile, frământările și îl înțelegem. Îi explicăm clar de ce medicul a considerat necesară o astfel de măsură. Îi spunem care sunt riscurile dacă nu respectăm indicațiile. Ne jucăm. Pentru copii, joaca este terapeutică. Prin intermediul jucăriilor și personajelor preferate putem rezolva multe. Cătelușul are nevoie de gips la o lăbuță rănită, șoricelul de ochelari, care îl fac să arate foarte înțelept și toate animăluțele îl ascultă și îl tratează cu respect. Pisicuța capătă brusc un pansament pe un ochi, etc. Văzându-și jucăriile în ipostazele în care se află și el, este posibil să accepte mai ușor schimbarea.
Cel mai important este să își vadă părinții de partea lui
Să știe că îl susțin și au o atitudine fermă în fața tuturor celor care își bagă inutil nasul în treburile altora. A oamenilor care judecă după aparențe și sunt incapabili să depășească remarci pe care nici copiii de grădiniță din ziua de azi nu le mai fac.
Și, serios, dincolo de toate argumentele logice și medicale, nu vi se pare că arată adorabili copilașii cu ochelari? Mie chiar îmi plac, mai ales că există acum atâtea modele haioase de ochelari, cu rame colorate, cu personaje, cu tot felul de accesorii distractive. De drag să îi porți.
Voi ați pățit să fiți „apostrofați” pentru felul în care arată sau se comportă copilul vostru?
Citește și
Sfatul medicului. Vara este nevoie de ochelari de soare pentru copii
Uneori, întrebările dor. Să le alegem cu grijă
Nimeni nu îți cunoaște copilul mai bine decât tine
Ce (NU) e un copil răsfățat?
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Sursa foto – Freepik.com
Pe mine altceva mă frapează: numărul mare de copii care poartă ochelari în zilele noastre față de copilăria noastră, a adulților de azi.
Pe vremea mea, dacă într-o clasă vedeai 2-3 copii care purtau ochelari. Astăzi situația este diferită. Mult. Din păcate nu am găsit statistici oficiale cu privire la acest aspect.
Văd doar două posibile exlicații: ori părinții noştri nu prea ne duceau la control oftalmologic (ceea ce nu cred, pentru că dacă nu vezi bine scrisul sau la tablă tot ajungi la oftalmolog) ori generația de acum are o problemă. Iar eu cred că da. Să fie expunerea prelungită a ochilor la ecrane? Întreb, cine are răspuns?
Interesanta remarca. Sa o intrebam pe dna doctor Roxana Cozubas, poate ne lamureste ea 🙂
Băiețelul meu de 6 ani , purtător de ochelari de la vârsta de 2 ani , citește la controlul oftalmologic până la 100% însă are un mic grad de 0,5 pt care este necesară corecția cu ochelari . Cu siguranță în generațiile trecute erau mai mulți purtători de ochelari dacă cei mici erau supuși controalelor , mai cu seamă dacă în vremurile acelea exista aparatura de acum.
Si eu acelasi feeling, Raluca, si anume ca tine si de tehnologie si performanta.