Da, știu, știu, școala s-a terminat de o săptămână deja, dar eu abia acum mă adun și îmi revin. Acum, când mă uit la copilul meu cum doarme până la 11-12 sau chiar 13 (!) și pe după-masă îi pică iar ochii în gură. Acum, când văd pe ea semnele stresului acumulat în perioada asta. Acum, când îi văd și pe ceilalți copii că se relaxează și oboseala le dă târcoale. Ne-am fi gândit că statul la birou și în casă, lipsa drumului către școală, a alergăturii zilnice și a hărmălaiei specifice școlii o să îi ferească de stres. Realitatea este că i-a epuizat mult mai rău decât ar fi făcut-o un an școlar. Pe ei, pe noi, pe profesori.
După 2 luni și jumătate de școală on-line, spun cu mâna pe inimă că merităm cu toții coronițele rezistenței
Copiii, pentru cât de bine s-au adaptat la trezitul cu noaptea în cap ca să meargă din dormitor în bucătărie sau birou, la statul cu ochii în calculator și fundul pe scaun, la lipsa interacțiunii cu profesorii și colegii, la starea de confuzie și nesiguranță, la adaptarea cu tehnologia. La tot bombardamentul de informații și situații noi căruia au fost nevoiți să îi facă față din mers.
Dintre toți cei implicați, copiii au îmbrățișat cel mai rapid schimbarea și s-au bucurat de fiecare clipă. Au ales să vadă că au timp de joacă, chiar dacă în casă, de părinții lor, de mâncarea bună și variată pe care poate nu o mai mâncaseră de mult timp, de conversații lungi cu prietenii și colegii pe whatsapp și zoom, de filme și jocuri.
Nu știu voi, dar eu nu am auzit nici măcar un copil plângându-se în timpul izolării și pentru asta, îi consider eroi.
Profesorii, în mare majoritate, pentru că au dat la o parte tot ce știau despre procesul de învățare, au ales să îl privească ca pe o experiență și au făcut din ea ce au putut mai bun. Am văzut lecții inedite, teste haioase, avataruri și emoji-uri create de profesori ca să îi atragă pe copii, petreceri în pijamale făcute pe zoom și multe altele. Atâta creativitate câtă a scos această perioadă din profesori nu ar fi putut face nici o mie de cursuri și conferințe și cred că putem afirma cu mâna pe inimă că majoritatea dascălilor și-au dat doctoratul la nivel de adaptare și l-au trecut cu brio.
Părinții, pentru că au jonglat între munca de acasă, lecțiile on-line, curățenie, mâncare și câte și mai câte. Și-au pus în fiecare oră mai multe pălării, au strâns din dinți când copiii urlau și ei trebuia să fie atenți la video conferințe de business, s-au ridicat de sute de ori de pe scaun ca să ducă gustări, să strângă caiete, să verifice de ce s-a blocat aplicația, să mai mestece în mâncare, să uploadeze teme și mai știu eu ce.
Am bombănit, ne-am plâns pe Facebook, ne-am lecuit pe vecie de homeschooling, dar cumva ne-a ieșit și asta ne plasează pe podium, lângă copiii noștri și profesorii lor.
Dacă este ceva ce ne-a învățat perioada asta pe toți este că ne putem adapta la orice. Că putem vedea partea bună și din cea mai neagră situație și că, indiferent că nu ne dorim asta, dacă vom mai fi nevoiți să mai trecem o dată prin așa ceva, o să îi facem față.
Suntem cu toții, copii, profesori, părinți, absolvenți magna cum laudae ai promoției Virus 2020, iar asta ar trebui să fie cea mai importantă calificare din CV-ul nostru.
Citește și
Ce-i trebuie unui copil ca să învețe de plăcere
Nu-l lăsa când începe școala! Atunci are mai mare nevoie de tine!
Dacă vă plac articolele mele, vă invit să dați like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu noutățile.
Sursa foto – Freepik.com
