În ultima vreme, din ce în ce mai mulți actori aleg să treacă și în spatele scenei și să facă regie de spectacol. Antoaneta Cojocaru, actriță și regizor a trei spectacole de succes de la Opera Comică pentru Copii povestește cum a fost pentru ea această schimbare, dar și care sunt pentru ea provocările regiei de spectacole pentru copii. Cu această ocazie, reiau seria Omul OCC, prin care intenționez să aduc în fața voastră poveștile oamenilor de pe scenă și din spatele ei, pe care copiii voștri îi iubesc și îi admiră.
Povestește-ne puțin despre tine și experiența ta ca actriță. Cum ai ales această meserie?
Probabil această meserie m-a ales pe mine inițial. Eu mă pregătisem să fiu balerină, dar din cauza unor accidente consecutive la genunchi, am fost nevoită să renunț la balet. Apoi mama mea m-a îndrumat spre un curs de actorie. Pot spune că eu am ales actoria cu adevărat, abia când am venit la București la facultate, unde am intrat prima, din prima. Și de atunci am tot ales meseria asta și încă o aleg.
Care este, până acum, cea mai mare satisfacție pe care ți-a adus-o meseria de actriță?
Sunt multe roluri, spectacole, întâlniri importante pe care le-am avut. Laboratorul pe care am reușit să-l construiesc în Bulandra. “Hamlet”-ul care se joacă în clădiri de patrimoniu. Dar cea mai mare satisfacție rămâne ceea ce înțelegi despre om și deschiderea către alții, apoi legătură cu Dumnezeu.
Ai sau ai avut vreun rol preferat?
Fiecare ultim rol devine rolul preferat pentru o perioadă. Acum e Sasha din “ Oxygen”.
Cum ai făcut trecerea spre regie și cum se împăca cele două « roluri » ?
La Bulandra, unde am construit Laboratorul de Noapte, în cadrul căruia am construit spectacolele “ Arlechino moare?” și “Pescărușul”. Spectacole actuale și performante, care spun ceva, și sunt făcute cu chef și viață cu actori foarte buni. Deoarece au fost primite cu dragoste de către public, care a simțit imediat diferența, am primit oferte și din alte teatre. Practic eu nu știu dacă sunt regizor în adevăratul sens al cuvântului, căci nu din asta trăiesc, dar pot construi spectacolele atunci când vreau să zic ceva,când întâlnesc o trupă faină sau când are cineva nevoie de mine. E greu să le faci pe amândouă în același timp, căci în multe spectacole și joc, dar astfel am aflat despre mine că îmi pot depăși multe limite, că mă pot adapta la multe situații și că omul e foarte puternic, dacă vrea.
Povestește-ne puțin despre tine și experiența ta ca regizor
Eu cred că rămân actriță și ca regizor. Adică construiesc din perspectiva unui actor spectacolele mele. Actorul e cel mai important. De aceea îmi e greu să lucrez cu oameni care nu sunt pasionați. Cu artiștii cu care am lucrat și care caută să spună ceva și iubesc meseria asta ca și mine, am legat niște prietenii foarte frumoase în timp. Mă interesează viul și excepționalul. Mai ales în vremurile acestea.
Cum a început colaborarea ta cu Opera Comică pentru Copii?
Doamna Felicia Filip împreună cu domnul Mihăilescu au văzut unul dintre spectacolele mele de la Bulandra și m-au invitat să construiesc la Opera Comică, “Peter Pan”. Îmi amintesc că toată echipa era entuziastă și asta a contat mult pentru mine. În plus, eu fiind îndrăgostită de muzică și crescând într-un Teatru Liric, la Constanța, m-am bucurat în plus de acel spectacol. Oricum nu mai făcusem așa ceva niciodată. Dar mi se părea ideal să lucrezi cu toți interpreții unui teatru muzical, în spirit liber și creativ.
Dar ideea spectacolului Micuța Dorothy cum a apărut și cum s-a țesut pană la final?
Deoarece “ Peter Pan” a fost foarte cald primit de către public, am fost invitată să construiesc “ Micuța Dorothy”, apoi “Gulliver”, care este cel mai performant spectacol pe care l-am realizat la Opera Comică, până acum și care a adus un val extraordinar de entuziasm în sală. Sunt spectacole pe care le-am făcut într-un timp record și care au mai multe nivele de înțelegere, atât pentru cei mici și cât și pentru cei mari. Sunt spectacole în care m-a preocupat să aduc pe scenă idealul și viul din imaginarul nostru, împreună cu minunatul scenograf, Vladimir Turturică. M.am jucat mult în cadrul lor. Am întâlnit la Opera Comică niște interpreți minunați și am fost sprijinită și investită cu încredere de absolut toată departamentele. Și asta contează foarte mult.
Care este cea mai mare provocare atunci când regizezi un spectacol pentru copii?
Să vorbești pe limba celor mici, care stau atât de mult pe telefoane și tablete și văd atâtea filme și sunt mult mai dezvoltați decât eram noi la vârstele acelea. Să îi faci să fie prezenți și atenți la ceea ce se întâmplă pe scenă, să recunoască povestea de acolo, ca fiind a lor. Să îi faci pe interpreți conștienți de importanța lor acolo, pe scenă și a spectacolului respectiv, a diferenței pe care o crează calitatea și performanța, într-o lume fast food. Apoi cel mai greu este să transmiți bucuria și dragostea și asta mi-am dorit de la aceste spectacole. De aceea nu cred că se pot construi asemenea spectacole cu orice interpreți.
Dar cea mai mare satisfacție?
Prietenia și deschiderea copiilor, prietenia interpreților, dragostea care se întoarce la mine,la final. Ideea că se poate construi un spectacol viu cu artiști din departamente diferite, împreună!
Există o personalitate care te inspiră în muncă ta, cineva la care te uiți “in sus”, un mentor?
Am avut mereu exemple, din multe domenii. În acest moment sunt doi artiști, care nu sunt actori, dar care mă inspiră foarte tare : balerina Alina Cojocaru și tenorul Rolando Villazon. Doi luptători pentru performanță, doi artiști care ard, care riscă și care se reinventează neîncetat. Strict ca regizor, îmi place Thomas Ostermeier, iar ca actori, acum îmi plac mult Marion Cottiard și Anne Hathaway.
Ce poveste pentru copii ți-ar plăcea să mai pui în scenă ?
Sunt foarte multe…. Toate, de fapt.
Citește și
Secretele unui manager din Top 30 sub 30. Emil Pantelimon, omul OCC al lunii mai
Valentin Racoveanu, cel mai longeviv artist al Operei Comice pentru Copii
Bogdana Pascal, despre scenografie pe înțelesul copiilor
Felicia Filip – Părintele este, nu o dată, cel educat de copil
Răzvan Mazilu. Trebuie să îmi acord provocări noi, care de care mai radicale. Interviu
Corina Dumitrescu: nu mai căutați morala în spectacolele pentru copii!
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
