Am gustat prima dată Cușma lui Guguță la o petrecere a unei prietene. Mama ei este din Republica Moldova și face niște chestii de te lingi pe degete. Am regăsit-o apoi în meniul unui restaurant cu specific moldovenesc și m-am bucurat. M-am tot învârtit să o fac și eu, am căutat rețeta pe net și parcă ceva nu mă îndemna. Până la urmă, m-am încumetat, dar am adaptat rețeta așa, ca pentru Pisicul consort, căruia mereu îi lipsește un ingredient și i se pare că prăjiturile nu sunt destul de alunecoase și felurile principale destul de variate.
Cușma lui Guguță. Rețetă adaptată
Ingrediente:
clătite
500 gr vișine proaspete (eu le-am prins pe ultimele) sau vișine din compot lăsate la scurs. se pot folosi și vișine congelate, dezghețate și lăsate la scurs în prealabil
3 cutii de mascarpone (600 gr)
150 gr de zahăr pudră – până la urmă e după gust, dacă vreți mai dulce, puneți mai mult zahăr
o cutie (400 ml) de smântănă pentru frișcă
ciocolată pentru ras, la final
Unele rețete originale conțin doar frișcă sau mai puțin mascarpone și mai multă frișcă, dar eu am preferat să pun mai mult mascarpone, pentru că mi se pare mai consistent.
Baza pentru Cușma lui Guguță este realizată din clătite
Recunosc că greu găsesc o formulă în care să îmi iasă clătitele bine. Ba mai pun lapte, ba mai pun făină, până la urmă iese. E recomandat să fie mai subțiri. Cred că am făcut în jur de 12. Rețeta cu care mă împac cel mai bine, tot adaptată ușor, este cea a Laurei Adamache,
250g făină
550 ml lapte
3 ouă
1 vârf de cuțit de sare
ulei pentru prăjit
Se amestecă ingredientele și se prăjesc clătitele una câte una, într-un strop de ulei încins, într-o tigaie îngustă, de preferat specială de clătite.
Se lasă clătitele la răcit și se prepară crema. Se bate frișca, conform instrucțiunilor de pe pachet, se amestecă cu mascarpone și cu zahăr.
Se iau clătitele și se ung cu un strat subțire de cremă, apoi se umplu cu vișinile scurse. În rețeta originală clătitele se umplu doar cu vișine, dar eu am ales să fac prăjitura mai cremoasă. Am făcut-o și mai bogată, pentru că am pus cam două rânduri, chiar și trei rânduri de vișine, dacă „a dus” clătita. Se așează primul strat de clătite pe o farfurie, apoi se acoperă cu un strat un pic mai gros de cremă. Se continuă cu un alt strat de clătite, dar cu câte una în minus pe fiecare parte, astfel încât să iasă ca o piramidă. Se acoperă fiecare strat cu cremă, apoi, la final, se îmbracă întreaga prăjitură în cremă.
Se pudrează pe deasupra cu ciocolată rasă. Dacă o vreți mai bogată în cremă, adăugați încă un mascarpone. Eu mereu cumpăr ingrediente mai multe și adaptez rețetele pe parcurs.
E o rețetă ușoară și răcoroasă, dar vă sugerez să o faceți când aveți musafiri. Iese destul de mare și greu o dovediți în familia restrânsă 🙂
Ok, poate nu a fost cea mai arătoasă variantă de prăjitură, dar cu siguranță a fost gustoasă.
Citește și
Cheescake ușor și rapid, prăjitura perfectă de week-end
Tremurici, desertul copilăriei mele
Rețetă de chec cu lămâie ca la bunica
Cornulețe fragede. Rețeta copilăriei
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.
Cred ca e nemaipomenit de gustoasa. Doar aviz daca o faci si cuiva i se face rau cand se uita la ea sa n-o iei personal, mie mi s-a facut, sufar de trypophobia (nu stiu daca are traducere romaneasca), nu pot sa ma uit la ea fara sa ametesc si sa-mi vina sa vars… 🙁
Serios??? O, Doamne, nici nu stiam ca exista asa ceva 🙁
Nici nu cred ca aveai de unde, decat daca esti suferind de ea 🙂 In Romania de cate ori am spus cuiva, chiar si cadru medical, ca mie mi-e rau cand ma uit la „gaurele mici si multe” (de gen fagure de albine, dosul palariei de ciuperca, stomac de vita, seminte de floare de lotus si asa mai departe) – nici macar nu stiam sa definesc exact ce-mi produce starea aia – s-au uitat la mine cu aerul ca „asa ceva nu exista”. Cand am ajuns aici si am mentionat odata in treacat doctorului de familie cu titlul de gluma, a spus „sure, you got trypophobia” cu aerul cel mai senin din lume. Si mai cunosc si pe altii, deci nu sunt eu singura pe lume 😀