Mami, te rog, uite, îmi dă un coleg niște bani și mă duc la automat să îmi iau snacks-uri. Toți copiii își iau și vreau să văd cum e. Așa a sunat un telefon de la Ana într-o zi când rămăsese după ore la semi internatul școlii, găzduit de o clasă situată față în față cu aparatul plin de tentații și interzis, teoretic, de regulamentul școlii.
Aveam două opțiuni – să îi interzic total porcăria respectivă sau să procedez cum dealtfel am și făcut. Am ajuns la școală, am luat-o de mână, i-am dat bani, și-a luat punga foșnăitoare și pofticioasă și am rugat-o să citim împreună ingredientele. Cinci din șapte erau necunoscute, conținutul de sare era uriaș. Am rugat-o să deschidă punga și să miroasă. S-a strâmbat toată când a dat de mirosul înțepător, a gustat un chips, déjà fără nicio convingere, apoi s-a strâmbat din nou și a aruncat punga la coș. S-a convins pe pielea ei.
Așa am procedat cu toate alimentele. Nu i-am refuzat nimic
I-am explicat mereu că moderația este cheia în toate și că este foarte important să fie conștientă de ceea ce mănâncă. Că este ok să ne facem pofte, dar este bine să nu ne dezicem de la niște principii și să avem o alimentație echilibrată. Am povestit deja cum am făcut asta și ce am obținut – un copil care refuză dulciuri în detrimentul fructelor și face mereu alegeri echilibrate.
I-am povestit ce mâncam noi în copilărie, cât de greu găseam ceva cu adevărat nutritiv, la ce cozi stăteam și ce ne bucuram când primeam produse de afară. I-am spus și de exuberanța de după Revoluție, când nu ne păsa de conținutul de zahăr sau coloranți, beam suc TEC de la dozator și mâncam prăjituri cu bombonele colorate pe deasupra.
Îmi place să regăsesc pe rafturi produse care îmi amintesc de copilărie, iar Ana e mai mult decât încântată să vadă și ea ce mâncau mami și tati pe timpurile alea ciudate, în care să cumperi ciocolată era o sărbătoare.
Așa că atunci când am văzut brânzica Văcuța veselă mi-am amintit brusc de sandvișurile pe care mi le făcea mama, pe pâine caldă, adusă de Tataie de la Cuptorul de Aur, cu roșie și castravete deasupra. Am fost însă destul de rezervată și i-am spus că trebuie să ne uităm pe etichetă. Știam, de principiu, că brânza topită nu conține chestii foarte sănătoase. Am fost surprinsă să constat că lucrurile s-au schimbat. Nici urmă de E acolo. Gustul mi-a confirmat că Văcuța cu cercei nu mai are nicio legătură cu ce știam eu.
Mi se pare foarte ok că marii producători au înțeles că oamenii devin tot mai preocupați de ceea ce mănâncă și încearcă să adapteze rețetele, să îmbunătățească continuu, să elimine ce este nociv și să caute soluții.
Ce nu mi se pare ok sunt atitudinile extremiste ale consumatorilor, în special ale mamelor.
Am pus pe Facebook o fotografie cu Ana și brânzica și am fost instant pusă la zid. Lumea a tras rapid concluzia că îmi otrăvesc copilul și că producătorul minte, că sigur e plin produsul de E-uri, dar nu le mai trec.
Recunosc că am fost șocată. Oare când ne-am pierdut total încrederea și am devenit convinși că totul e o conspirație oribilă ? Oare când am ajuns să ne linșăm public pentru o fotografie și un cub de brânză? De ce ? Oare echilibrul și măsura s-au pierdut în toate ?
Pe de o parte văd copii cu gogoși și pateuri în mână pe post de prânz, bebeluși cu hamburgerul la gură și coadă interminabilă la covrigărie, și pe de altă parte sunt judecată pentru un cub de brânză.
Doar pentru că știm noi sigur că sunt cinci alimente (sau câte-or fi) care fac de la foarte rău în sus. Și când vine copilul și zice că a văzut la Gigel nu știu ce și a poftit, îi închidem gura cu o farfurie de broccolli și un ou, musai bio, de la găina ilegalistă a vecinei lui Mamaia de la țară.
Mie atitudinea asta nu mi se pare ok și am întrebat și specialistul, că zău că intrasem la idei
Iată ce mi-a spus Gabriela Maalouf, psihoterapeut, consilier și NLP trainer
Din punctul meu de vedere, niciuna dintre extreme nu este de agreat sau adoptat. Adaptarea la o societate bolnava nu e semn de sănătate, deci atitutidinea” toată lumea face așa” nu e soluția potrivită, conducându-ne cu siguranța către o viața săracă in sănătate. Pe de alta parte, visul perfect încapsulat in bula noastră exactă se va risipi din nou, când va pleca copilul acum mai mare singur de acasă, la scoala, la prieteni acasă sau chiar adolescent la supermarket și se va sfârși in extaz intr-un raion imens de “fructe interzise”. Echilibrul ar fi discuția prin care îl informam care este credința noastră, fără a încerca sa îl convingem și cum ne ghidam noi propria viața, lăsându-l sa experimenteze modelul din familie. Al doilea lucru pe care îl fac eu este acela de a le prezenta varianta cea mai sănătoasă a aceluiași produs (fanta de casa, burger și cartofi prăjiți de casa). Am grija sa le-o prezint pe aceasta prima, pentru ca atunci când le experimenteaza pe cele comerciale sa prefere gustul de acasă. Caut dacă exista variante bio, naturale sau cu etichete curate.
Da, eu îi dau Anei la școală, din când în când, brânză topită, cu o etichetă verificată de mine și în care aleg să cred.
Da, îi dau un anumit tip de șuncă de curcan, pe care o iau proaspătă din magazin. Nu zilnic, dar îi dau. Da, îi dau din an în Paște și un iaurt cu fructe. Și câte un suc fără acid, la cutie. Cu zahăr și ce o mai avea. Și da, atunci când poftește (f f rar, e drept) o las să își aleagă un produs de fast food.
Tot eu îi dau și guacamole făcut proaspăt de mine și carne la cuptor și salate și sucuri făcute în casă și rondele de morcov și broccolli la abur și cereale integrale.
Pentru că eu am ales echilibrul în viața copilului meu
Pentru că sunt conștientă că influențele din jur sunt extrem de puternice și pentru că nu vreau să o cresc într-un clopot de sticlă, din care atunci când scapă să nu o mai prind.
Pentru că vreau să știe de toate, să guste de toate și să își ia deciziile în cunoștință de cauză.
(P) Acest articol trebuia să arate cu totul altfel. El trebuia să vă povestească despre brânzica Văcuța Veselă, care vine acum cu o formulă nouă, fără E-uri sau alte adaosuri precum stabilizatori, coloranți sau arome. Să vă spună că, uite, am regăsit gustul copilăriei într-o variantă cu eticheta curată și îi pot face din când în când copilului meu o felie de brânză pe pâine caldă, cu roșii și castraveți pe deasupra, fix așa cum îmi făcea mie mama.
V-am spus și asta, dar v-am spus și frustrările mele despre pierderea omeniei și echilibrului, într-o lume plină de conspirații și intenții ascunse. Haideți să nu ne mai punem la zid unii pe alții, să nu ne mai judecăm atât de aspru, să nu ne mai șuntăm și să numai căutăm să ne dăm în cap.
Să le predăm copiilor lecția echilibrului și toleranței. Alimentare și sufletești.
Citește și
Dulciuri cu limită? Cum am reușit?
5 greșeli în diversificarea bebelușilor
Sursa foto – Freepik.com
Imi place extrem de mult atitudinea ta echilibrata, care cred ca si din faptul ca Ana a crescut si te lovesti de mult mai multe dileme. Mamele de copii mici sunt in general mai aprige cu privire la tot, asta am vazut si la mine. Daca copilului i se explica si stie ca un anume aliment este o exceptie intr-un anume context, dar ca nu e tocmai bun, atunci si cand va fi singur va alege ce trebuie. Degeaba ii bagam pe nas salata bio, fara sa ii spunem ce si cum.
Multumesc, Cristina! Ma bucur ca am avut si succes, nu e garantat intotdeauna, oricate eforturi am face noi 🙂
Săptămâna trecută băiețelul meu a venit de la grădiniță cu poftă de altă vacuta, una mov. Am ales un pachet mic de biscuiți cu cremă de ciocolată. A doua zi a vrut Tedi. Cred că pe niciunele nu le gustase (nu bag mâna in foc de ce le mai dă bunică-sa când merg în vizită:)) Le-am luat pe amândouă, specificându-i că acelea nu sunt alimente sănătoase, că sunt excepții. Apoi am și prezentat Tedi în comparație cu Sloop..
Are 4 ani, dar nu voi putea să îl țin departe de tentații, mai ales că e pofticios. Cei mai mulți copii mănâncă „de toate”, apoi povestesc la grădiniță. Nici la vârsta asta nu am cum să le interzic total, mereu menționez că este excepție și că mâncăm rar, că dacă alți părinți și copii fac alte alegeri, e treaba lor, noi trebuie să ne îngrijim de corpul nostru. Îmi e teamă chiar și așa, și mă simt nesigură, nu e ușor să vii mereu cu aceeași poveste..În schimb am ales să evităm mezelul din meniul grădiniței din fiecare săptămână. Măcar pe cel de la micul dejun, că mai au unul ba pe o pizza, ba prin nu știu ce paste.
Împărtășesc și eu aceași părere în ceea ce privește extremele, dar e plin Fb de grupuri în care ești pus la zid că i-ai dat copilului de 2 ani și ceva cartofi prăjiți pe perioada concediului de vară..Nu zic că e cea mai bună alegere, dar la ce reacții mi-a fost dat să văd… Îți vine să te duci să te auto-execuți în Piața Sfatului! :)))
Multumesc, Denisa! Da, si eu i-am dat la 2 ani copilului cartofi prajiti la petrecerea de ziua mea. Nu vazuse si nu gustase in viata ei si a bagat mana in platou, si-a indesat cu doua maini :-)))) Ce sa facem, asta e, nu ii putem inchide in clopot de sticla 😉
Felicitări pentru toate realizările! Îmi place foarte mult cum scrieți și cum abordați lucrurile! Cu drag și apreciere, Minerva.
Multumesc mult pentru aprecieri!
Și eu cred tare mult în echilibru și în faptul că un copil trebuie să afle singur dacă un aliment îi este sau nu nociv. Bineînțeles, cu ajutorul părinților. Nu cred în extreme și nici în faptul că putem reuși să mâncăm întotdeauna 100% sănătos. 🙂
Asa e, Robert! Pe voi va stiu echilibrul in persoana, asa ca nu imi fac grij
Si eu cred in echilibru! Nu putem tine copilul sub un glob de cristal cand vine vorba despre alimentatie, asta e clar!
Nu am mai mancat branza topita de cativa ani, mi-ai facut pofta de sandwich cald…
Sa stii ca nici eu nu mai mancasem. Si chiar mama isi aduce aminte de faza cu paine calda si sandvisul cu Vacuta. A citit articolul si mi-a spus – mai, mama, dar tu chiar spui pe bune, chestii din viata ta, nu inventezi nimic :-)))
Ar trebui sa o iau martor cand ma mai acuza lumea ca inventez povesti pt marketing :-)))
Eu cred că trebuie să existe un echilibru în toate. Intr-o lume ideală din punct de vedere al alimentației, n-ar exista fast food-uri, băuturi carbogazoase și mâncăruri procesate. Dar ele există și copiii noștri sunt expuși la ele, fie că acceptăm fie că nu. Eu cred cu tărie că cea mai bună abordare este să le explicăm ce e bine să consumăm des și ce e bine să consumăm rar. Și să sperăm că învață singuri să facă alegeri corecte. Că asta cu restricțiile nu funcționează și putem ajunge la alte probleme, mai grave, cum ar fi mâncatul pe ascuns…
O, da, multumesc Andreea! Parerea ta e f importanta pt mine 🙂
Subscriu total! Echilibru in toate si tot! Si ai mei mai gusta fast food din cand in cand, ar fi si culmea sa nu le dau cand calatorim peste tot si cea mai la indemana solutie, uneori, e asta. As vrea eu sa manance si branzica topita, insa ai mei nu mananca deloc branza de niciun fel. Trebuie sa mai fac diverse combinatii cu tartine si legume taiate haios, sper sa le treaba faza asta.
Da, in calatorii e mai dificil si de multe ori mai calcam stramb, ca nu suntem acasa sa controlam ce si unde mancam. Cat despre alimente pe care nu le mananca, noi nu avem asa ceva, dar cred ca diferite combinatii si garniseala cu legume in forme haioase, poate functiona 🙂
Să nu exagerăm! La noi în clasă copiii vin cu sandvișuri cu ce se găsește prin casă, iar cei care au bani de pachețel își cumpără toate porcăriile pământului. Și e o școală cu pretenții, în Victoriei, iar părinții nu mai spun ce discursuri moralizatoare și pe alocuri extremiste au. Realitatea este că în teorie avem o imagine a noastră ca părinți, dar în realitate, fiecare cum poate. Oricum, mi-a plăcut mulr abordarea ta!
Ooo, asta cu banii de pachetel e crunta. Si noi tot scoala cu pretentii, Kisselef. Dar degeaba….
Trebuie sa te felicit si eu pentru articol 🙂
E intradevar reusit!
Eu sunt intotdeuna sceptica cu lucturile facute in comert chiar si cu cele a caror eticheta e mai curta.Trebuie sa traim si sa ne adaptam in lumea asta asa ca de multe ori ma gandesc ca ce nu stiu nu ma afecteaza.Citisem de curand un articol despre faina (mentionez ca locuiesc in Germania) si se preciza acolo ca si ea are adaosuri dar ca nu se mai trec pe punga din Motiv ca nimeni nu s-ar gandi ca in ambalajul de faina ar mai putea fi si altceva.
Cat despre produsele boi de pe piata…bio e in primul rand o afacere de pe urma careia se scot Multi bani.Si sa fim seriosi…la cata poluare exista mai poate fi ceva bio pe lumea asta?si daca da in ce cantitate?
Intradevar si noi incercam sa ne uitam pe produse atunci cand cumparam dar de multe ori ma gandesc ca nu prea mai ai de ales daca tii cont de toate constrangerile.Ma bucur totusi ca sunt oameni care constientizeaza valoarea naturii si a naturalului si sper sa devenim tot mai Multi.
La cat mai multe articole frumoase !
Fausta
Multumesc mult, Fausta! Si pentru apreciere si pentru informatiile, mereu utile, pe care ni le aduci despre traiul in alta tara. Tot timpul descoperim lucruri noi, din alte culturi
asta cu conspiratia ma scoate si pe mine din zen si uneori chiar ma distrez de cat de naivi dar si creduli au ajuns oamenii.
eu am citit o pe Mihaela Bilic si de atunci m am relaxat teribil (desi eu eram oricum relaxata :))) ). nu sunt de acord cu tot ce spune ea dar imi place chestia cu echilibrul si faptul ca traim in lumea asta si nu prea avem cum sa ne ascundem de anumite chestii.
echilibrul si moderatia cred ca e cheia iar pentru copii informarea, constientizarea si puterea exemplului.
uite, eu iti multumesc ca ai spus despre branza asta pentru ca lui Dante al meu sigur ii va placea si pot fi si eu relaxata sa ii pun la pachet stiind ca e buna.
Te imbratisez, Vali! Si multumesc de aprecieri!
Eu am remarcat că majoritatea persoanelor extremiste au copii mai mici. Când copilul are vreo 8-9-10 ani, deja îţi mai trec avânturile astea. Eu cu cât mai mult interzic, cu atât fii-mea e mai disperată după porcării. Până la nivelul la care a golit puşculiţa ca să-şi ia Pombar pentru că eu nu-i luam. Aşa că nici interzisul nu e bun, iar explicatul… na, ce să zic, funcţionează până la un anumit nivel sau poate doar la unii copii. La a mea, nu. Aşa că oscilez între explicat şi interzis şi mă consolez cu ideea că nu stăm nici mai bine nici mai rău ca alţii. Însă să ştii că e multă lume vitează pe Fb şi acasă face complet altceva.
Da, exact, si eu ca tine, oscilanta. La noi merge cu explicatul, de cele mai multe ori. Cand nu mai merge asa, bagam interdictia, daca situatia o impune. La noi mai mult cu desenele e problema asta, cu mancarea nu prea.