Când se naște, te privește cu ochi mari și curioși, iar tu pare că ai brațe infinite care îl țin strâns, lipit de tine cu patimă. Nu-ți trece prin cap că ai putea să îi dai drumul vreodată. Sunteți amândoi un trup și-o inimă. Te vezi deja cum îi iei apărarea în fața copiilor mai mari, cum îi ștergi lacrimile de ciudă sau furie, cum îi alini suspinele. Ești o leoaică gata să muște din oricine îi supără puiul.
Îl ajuți să se ridice atunci când cade, îi mângâi fruntea când are febră, îi dai cu spray de gât și îi cureți genunchii juliți. Sari ca un arc dacă un alt copil îl nedreptățește. Îi numeri oftaturile și îți dorești să îl vezi doar zâmbind.
Mâna lui se pierde în palma ta și tu crezi că nu o să-i dai drumul niciodată
Dar el crește, acum e un copil mare, iar societatea cere ca un copil mare să fie „cuminte și civilizat”
Unii spun că asta înseamnă să salute respectuos, alții să împartă jucăriile cu oricine i le cere, mulți cred că înseamnă să nu plângă. Parcă fiecare om care trece prin viața voastră are un tabel în care bifează cum trebuie să fie copilul tău.
Grădinița vrea să coloreze în contur și să facă un copac cu rădăcina în pământ. Mintea lui o vede legată de nori roz. Educatoarea îi spune să stea pe scăunel, dar piciorușele nu îl ascultă și îl îndeamnă să zburde.
Pentru tot ce iese din tabel, tu primești mustrările. La fiecare mustrare, îi dai drumul supărată la mână
Le dai mai des dreptate lor decât lui
Școlii, care spune că un copil trebuie să stea în banca lui, să nu vorbească neîntrebat și să nu alerge pe coridor. Învățătoarei, care îl ceartă că nu e atent, nu știe tabla înmulțirii și se joacă în timpul orei. Evaluărilor, care spun că nu e destul de bun. Testelor care îl pun într-o grilă. Recomandărilor care indică ore de consiliere.
Toate îți spun cum e el, copilul tău, care ieri te privea cu ochii mari și curioși.
Pe care îl cuprindeai cu totul în inima ta și credeai că n-o să-i mai dai drumul niciodată. Societatea și normele ei ți l-au tot tras ușor ușor, până când, fără să-ți dai seama, ați ajuns pe baricade diferite. Pe partea lui e gol, iar tu ești pe partea tuturor celor care ar trebui să conteze atât de puțin.
Niciodată nu e târziu să te întorci lângă el
În fiecare zi în care alegi să îl înțelegi în loc să îl cerți, să nu te panichezi de calificative sau note, să nu te intimidezi de cearta cadrelor didactice, să accepți câte un pic din copilul care a devenit chiar dacă nu e tocmai ca în cărți, mai faci un pas. Cu siguranță nu-ți va mai încăpea în brațe și nici nu te va mai privi cu ochi senini și curioși, ci probabil îți va arunca o vorbă mormăită peste umăr.
Dar, oricât ar fi de mare și oricum ar fi de altfel, întotdeauna va fi destul de mic și de perfect încât să încapă în inima ta.
Citește și
Tu ce-i spui cel mai des copilului tău?
Tu cât respect îi arăți copilului tău?
Vorbiți-le copiilor! E cea mai bună educație
Cum mi-a îmbunătățit o provocare de parenting relația cu copilul meu
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Foto – Zach Lucero on Unsplash
Articolul asta mi-a mers la suflet. Ce pot sa zic ..sa ne dea Dumnezeu putere sa acceptam ceea ce nu putem schimba si sa ii sustinem toata viata. Pana la urma e despre ei, nu despre noi. Viata lor , alegerile si greselile lor , noi parintii trebuia doar sa fim langa ei , constanta vietii lor si sa ii sustinem neconditionat. O zi minunata!
Multumesc mult de ganduri bune si frumoase!
Azi am aflat ca in nici 2 săptămâni ma întorc la lucru… Nu ma pot opri din plâns….su acum articolul asta… Și ieri am avut o zi grea cu el… Sper sa nu ii dau drumul vreodată și sa îl fac sa se simtă abandonat din vreo greșeală de moment….
Offff, imi pare tare rau, nu am vrut sa te fac sa plangi 🙁 Dar stii ce? Plangi cat ai nevoie si lasa lacrimile sa iti spele fricile si frustrarea ca te intorci la munca. Doar prin faptul ca iti pui problema in acest mod, estei o mamica minunata pentru puiul tau si sunt convinsa ca vei lua mereu cele mai bune decizii pentru el! Te imbratisez cu drag!
Un articol ce-mi merge la suflet…nu le-am dat drumul …si nu-s „planificata” sa o fac. Ca mi s- a”explicat ,din experienta de caci gresesc” viata si experienta mea imi demonstreaza ca nu este asa si stiu ca voi continua.
Despre „certatul pentru note/calificative” nu i-am certat pe nici unul niciodata pentru asa ceva…nu as avea motiv acea nota arata cat a stiu in acel moment si nimic mai mult.Caci a incercat „cadru …” sa-mi explice ca nu -nteleg…eu mai abitir i-am laudat