Mă uit la ei și pur și simplu văd că nu mai au răbdare. Se mișcă pe scaune, de parcă ar vrea să fugă undeva. „Lumea” îi consideră mari, dar ei tot mititei sunt, de la pregătitoare până la maximum clasa a III-a. Sunt copii, care au nevoie să se joace, să exploreze, să interacționeze. Care s-au săturat să stea în bănci. Pe care prea multe activități extra școlare îi sufocă din toate părțile.
Astfel de gânduri îmi treceau prin cap în timp ce susțineam un atelier demonstrativ de creație florală la un afterschool din București. Atunci am realizat că, în zilele noastre, copiii au un program prea încărcat.
Este minunat să învețe cât mai multe, să aibă o plajă largă de opțiuni, să primească alternative la statul la TV sau jucatul pe tabletă, dar la un moment dat „ceva mai mult” poate fi prea mult.
Copiii nu mai apreciază la adevărata valoare activitățile pe care le fac, din simplul motiv că nu au timp să se bucure de ele, să le savureze, să admire rezultatele muncii lor.
Atelierul meu s-a desfășurat după-amiază. Copiii veneau după patru ore de școală și patru de făcut lecții și activități suplimentare de învățare. Toți pe baterii și te înțelegeai greu cu ei, noroc că am ceva experiență și reușesc să îi gestionez în așa fel încât să ducem la bun sfârșit ceea ce avem de făcut.
Am început la 16.20. După aproximativ 30 de minute, o fetiță a fost chemată, pentru că venise autobuzul de la British. A plecat cu aranjamentul neterminat, abia apucasem să punem florile, fără verdeață și accesorii. Mă întreb ce o fi zis mama când a văzut „opera”, până să afle motivul. După alte 15 minute, un copil a fost chemat sus, la ora de pian. Norocul lui că a fost mai rapid și aranjamentul era aproape gata. I-am pus eu repede câteva accesorii, răpindu-i astfel partea preferată de ei, ornarea de la final, și gata, fuga la pian.
Până la final, scena s-a repetat de încă două ori, copiii fiind nevoiți să plece la înot sau alte activități. Cei rămași până la sfârșit s-au grăbit și ei să plece, fără să apuce să își admire creația și să se bucure de ea. Chiar dacă nu aveau de ajuns undeva, au abandonat coșulețele pe o masă și s-au repezit afară.
Erau singurele lor minute din zi în care nu erau supravegheați, ci doar stăteau, vorbeau și se plimbau în iarbă.
Nu aveau jucării, curtea era mică și neamenajată, dar nici nu cred că le duceau lipsa. Se vedea clar că tânjeau după acele minute puține până apăreau părinții și intrau din nou într-un program controlat.
Poate că ceea ce am văzut nu m-ar fi atins în niciun fel dacă nu participam ulterior la un seminar susținut de Urania Cremene.
Am aflat despre cele trei nevoi de bază ale copiilor și despre cum gradul de satisfacere a lor influențează definitoriu comportamentul.
Una din nevoi este nevoia de control, de a lua decizii, de a se simți șef.
Se pare că la copiii moderni această nevoie suferă cel mai mult, unul din motive fiind că, spre deosebire de noi, părinții lor, care aveam acele ore de joacă afară, în fața blocului, în care noi făceam legea, ei sunt mai mereu sub controlul cuiva. Fie că e vorba de educatoare, învățătoare, coordonatorii de la after sau de la ateliere, profesorii de la cursurile la care merg seara sau proprii părinți sau bunici, întotdeauna există cineva care să le spună ce, când și deseori și cum să facă. Copiii mici se revoltă, refulează. Ana mea, de exemplu, în primele trei zile de la începerea clasei pregătitoare mi-a cerut să o duc în parc, unde timp de o oră alerga continuu, țipând cât o ținea gura”acum eu sunt șefaaaaa!” Așa a știut ea să scoată frustrarea, să se echilibreze și să își acopere nevoia de control.
Copiii mai mari, însă, mai ales după o perioadă mai lungă, ajung să intre în tăvălugul școala-after-teme-activități extra școlare.
Obosesc, își pierd răbdarea, entuziasmul și e normal. Au nevoie si de odihnă, de relaxare, de timp să se joace singuri, sau pur și simplu să stea.
Sunt de acord cu activitățile extra-școlare, le recunosc beneficiile, mai ales în era în care trăim. Spun doar să avem puțină grijă în alegerea lor și organizarea programului, tocmai pentru a nu pierde beneficiile.
Vă spun cum am făcut eu, poate vă ajută:
- i-am lăsat copilului o zi liberă pe săptămână, în care să nu aibă nicio activitate suplimentară. În acea după-amiază avem program de familie – ieșim cu bicicletele, ne plimbăm sau stăm acasă și ne jucăm sau ne uităm împreună la un film
- am scurtat drumurile și am comasat activitățile, atât cât s-a putut.
- am renunțat pentru moment la activități care nu sunt chiar uregnte și pot fi începute și anul viitor, cum ar fi engleza, pe care nu o face la școală, fiind clasă de germană, dar cu siguranță o va ști la fel de bine și dacă o va începe peste un an-doi
- inițial nu am apelat la un after school, iar când o vom face va fi pentru doar trei zile pe săptămână. Știu, pentru asta este nevoie de program flexibil sau bunici aproape, așa că nu insist. Înrecați totuși să le oferiți copiilor medii diferite și să alternați zilele în care sunt supuși rigorilor de la after cu zile în care se pot răsfăța în grija unor persoane apropiate
- atât cât s-a putut, nu i-am schimbat încă rutina de masă și somn, lăsând-o când a fost posibil să doarmă după-amiaza. Sunt copii care, chiar dacă au renunțat la somnul de prânz, e posibil ca odată cu începerea școlii să aibă nevoie din nou de câteva ore de odihnă
- dacă copilul stă la afterschool, încercați să optați pentru 1-2 opționale acolo, pentru ca timpul de după să vă rămînă de petrecut împreună. Știu că multe din activități nu se fac la același nivel la afterschool ca în afară, așa că dacă totuși sunteți nevoiți să traversați orașul, găsiți niște joculețe amuzante de jucat în mașină, pentru a suporta mai ușor timpul petrecut în trafic.
Acordați atenție la ceea ce vă spune copilul prin comportament.
Dacă îl vedeți că se închide la el în cameră și se joacă minute în șir singur, taman când ați vrea să vă conectați cu el, după o zi întreagă de agitație, lăsați-l. Copiii au nevoie și de momentele lor, în care să își creeze propriile jocuri, dialoguri, scenarii. Trageți mai bine cu urechea și încercați să aflați dacă are vreo problemă, dacă se teme de ceva, dacă îl frământă ceva.
Nu în ultimul rând, vorbiți cu copilul, întrebați-l dacă îi place ceea ce face, dacă se simte bine, dacă are energie, dacă dorește să ia o pauză. Un copil care este consultat cu privire la ceea ce se întâmplă cu el, va fi un copil sigr pe el, care, în timp, va sti să își gestioneze mai ușor programul și va fi mai receptiv la activități.
Dacă aveți sfaturi utile cu privire la organizarea programului copiilor, le puteți împărtăși, poate mai inspirați și pe alții.
Citește și
Există fenomenul de burnout la copii?
Mamă de copil școlar, mai greu decât cu un sugar
Nu mai creșteți genii, creșteți copii fericiți!
5 reguli la care nu am renunțat în educația copilului meu
Pregătirea pentru adolescență începe la patru ani
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
