De peste o săptămână, România e pe hold. Viața nu mai curge normal pentru oamenii cărora le pasă de cei lângă ei. Și așa este normal să fie, e normal să nu putem să ne comportăm ca și cum nimic nu s-a întâmplat, ca și cum nu ar fi pierit oameni nevinovați și alții nu ar fi în stare critică. De o săptămână, România clocotește. Ar fi firesc ca nimic să nu mai fie la fel, pe niciun plan, dar vom vedea asta în timp.
Oricât ne este de greu, trebuie totuși ca la un moment dat să ne reluăm viața. Asta nu înseamnă să uităm, ci să mergem mai departe, cu mai multă grijă la noi și la semenii noștri, la modul în care ne comportăm, la lucrurile în care ne punem energia. Cu mai multă atenție și empatie, dar să o repornim cumva. Ușor de zis, nu? Mie una îmi este greu să mă regrupez și atunci mă agăț de ce pot, mai precis de cine pot și îmi este la îndemână. De copilul meu. Mă uit la ea, încerc să o ascult, să intru în jocurile ei. Uneori, mintea îmi fuge inevitabil spre tragedie, spre ce se întâmplă în piață, spre ce va fi. Și atunci, aud o voce – „Și, ia zi, a fost o zi frumoasă azi, nu?” În momentul ăla, fără să vreau, încep să fac o recapitulare a zilei, a tuturor momentelor frumoase, a micilor bucurii pe care le-am adunat. Și îi răspund – „Da, a fost, ție ți-a plăcut?”. Și de acolo începe dialogul care alungă gândurile și mă readuce în prezent.
Ana vrea frumos, vrea bucurie, veselie. Atunci când ne certăm sau se necăjește din cine știe ce, asta e marea ei grijă. A fost o zi frumoasă și am stricat-o/s-a stricat, ce pot să fac să fie înapoi frumoasă? Eu o întreb ce crede ea că ar putea să facă și urmăm împreună soluțiile date de ea. Niciodată nu merge la culcare supărată, ne cheamă să ne pupe, să ne iubească, înainte să ne ducem noi oricum. Întotdeauna ziua trebuie să fie frumoasă și să se încheie frumos, oricât ar fi fost de grea sau tristă. Este promisiunea noastră pentru ziua ce urmează, promisiunea față de noi înșine.
Așa că, în special în ultima perioadă, eu aleg să învăț de la Ana și măcar seara târziu să mă gândesc dacă ziua a fost frumoasă. Să găsesc un motiv sau măcar să îmi fac, în gând, un rezumat al lucrurilor pentru care mă pot bucura și deja situația pare mai bună.
Vă invit și pe voi să vă răspundeți în fiecare seară la întrebarea „A fost o zi frumoasă azi?”
