Aaaa, eu niciodată n-o să-i dau suzetă, n-o s-o iau în pat cu noi, n-o să-i dau decât roșii de la mamaie din piață (yeah, right!) și pui bio de optzeci de lei kilu. O s-o plimb prin casă în acorduri de muzică pre-clasică, o să-i vorbesc blând și-o să fiu zen. O să-i fac activități distractive și televizorul va sta de mobilă. Sună cunoscut? Am povestit și-am râs pe tema socotelii de acasă, care niciodată, dar absolut niciodată nu se potrivește ăleia de pe câmpul de bătaie, supranumit în zilele noastre parenting.
Citim cărți, scroll-uim ecrane întregi de sfaturi de la specialiști, dar în momentul în care ajungem acasă cu copilul în brațe, nedormite, hăituite de griji și cotropite de sfaturi venite de la vecina, bunica, prietena-mătușii-verișoarei-finei-tatălui și te miri de pe mai unde, uităm jumate, relaxăm reguli, scăpăm hățuri.
Îi dăm suzeta, că tare bine ne prinde o oră de liniște, îl mai lăsăm să meargă de-a bușilea și pe podeaua nefrecată, că de unde altfel anticorpi, închidem ochii când bunică-su îi strecoară o bomboană în mânuță, mai deschidem și televizorul, că n-o fi foc. Uneori, de la organizare la haos e un pas mic micuț.
Toți am făcut-o și așa vor face și cei care acum își frământă mâinile în fața ecografului, în așteptarea verdictului de la medic. E important totuși să știm ce vrem la final pentru copilul nostru și pentru noi ca familie și să știm ce păstrăm și la ce suntem dispuși să renunțăm.
Recunosc că mi-am încălcat și eu de multe ori propriile reguli și am trecut peste multe verdicte date pe vremea când încă credeam că o casă cu copii arată ca în reclamele TV.
Au existat însă niște principii la care nu am renunțat și nu renunț. Puține și fixe
Am limitat consumul de zahăr și produse nesănătoase
Am povestit deja cum Ana era mascota magazinelor când alegea fructele în loc de ciocolată și cum și acum între un castron cu fructe și un tort de ciocolată, alege fără să clipească prima variantă. Nu am ajuns aici peste noapte. Întâi am amânat să îi dau produse cu zahăr procesat până aproape de 2 ani, iar apoi am avut grijă să îi explic mereu, fără încetare, efectele zahărului și produselor nesănătoase – fast-food, chipsuri, pentru organism. Și atunci când argumentele s-au epuizat, am spus un NU hotărât și gata.
Timpul la ecrane de orice fel este strict controlat
Da, admit, sunt maniaca maniacelor la capitolul ăsta. Spaima bunicilor dătători de desene și a adulților dătători de tablete copiilor. Mi se pare că, în afara desenelor sau filmelor adecvate vârstei și a unor jocuri pe tabletă, mai mult la nevoie, timpul la ecrane este timp pierdut și nu aduce aproape niciun beneficiu, ba chiar agită, amețește și poate duce la comportamente agresive. Am ales de fiecare dată să îl înlocuim cu alte activități, chiar dacă asta a însemnat mai mult efort din partea noastră. Uneori, negociem și noi extra desene, mai ales în vacanțe, dar per ansamblu, ieșim mult sub medie la timpul petrecut la TV, tabletă, telefon.
În mașină se merge în scaun și/sau cu centura pusă
E regulă ne-negociabilă. Mașina nu pornește sau se oprește imediat dacă cel mai mic pasager nu e în scaun, cu centurile puse. Din prima zi am avut scoică, până aproape de 2 ani a mers cu spatele la sensul de mers, iar acum are un scaun adaptat vârstei. Când merge în altă mașină, stă întotdeauna cu centura pusă. Și aici am dus muncă multă de lămurire, cu explicații, exemple și vizionat filmulețe demonstrative.
Ținem cont de vârstă și respectăm copilăria
De la tipul de filme pe care le vede, la cărțile pe care le citește, hainele pe care le poartă. Am oroare de copii maturizați prea repede, de fețe inocente machiate, de trupuri strânse în haine provocatoare. Nu sunt absurdă, o las și chiar o încurajez să fie cochetă, dar am ținut de fiecare dată să îi respect vârsta și am învățat-o și pe ea să o facă.
Ne purtăm cu respect față de cei din jur
Spunem „te rog” atunci când vrem ceva, „mulțumim” atunci când primim, ne cerem iertare când greșim. Nu facem rău intenționat și dacă am rănit pe cineva fără să vrem, vedem cum putem repara. Nu lovim, nu jignim și facem tot posibilul să ținem cont și de ceilalți atunci când vrem ceva.
Altfel, totul e negociabil. De la orele de somn și de masă, la dormitul în patul conjugal, timpul de joacă sau stat afară și multe, multe altele. Inclusiv o parte din cele de mai sus, dar în limite rezonabile.
Pentru că am ținut de regulile astea, am vorbit și am explicat la infinit, lucrurile au curs de la sine. La noi în casă nu au existat vreodată sertare sau dulapuri blocate accesului copilului. Telecomanda nu stă ascunsă, electronicele stau la vedere și totuși au zile în șir când nu sunt atinse, nu avem și nu am avut sertar secret de dulciuri, nu avem parte de scene în mașină (s-a întâmplat când era mai mică și foarte obosită) și în general nu avem de-a face cu pretenții absurde. De multe ori mă întreb cât e noroc și cât e și meritul nostru. Tind să cred că e puțin din amândouă, dar până la urmă rezultatul final e ceea ce contează.
Voi la ce reguli nu ați renunțat în educația copilului vostru?
Citește și
De ce ți-ai bate joc de propriul copil?
Tu cât respect îi arăți copilului tău?
De ce moare tatăl atunci când pleacă bărbatul?
Unde te grăbești? Mai ține-l în brațe puțin
Nu pune problemele tale pe umerii copilului tău
Pentru o relație bună cu copilul, fă lista de lucruri importante pentru tine
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Sursa foto – Freepik.com
Cam asa si la noi, cu o singura completare. Se stie ca tentatia „fructului oprit” este un risc si asta nu are legatura cu varsta, o spun din proprie experienta (tot cu ecranul, in perioada dupa Revolutie).
Mi se pare important sa-i ajutam pe copii sa-si antreneze autocontrolul. Este un proces de durata (noi l-am inceput cand era mai mic). Nu functioneaza de fiecare data, sunt momente cand este necesar sa intervenim insa ni s-a parut important sa-i oferim posibilitatea de a invata sa-si impuna singur limite (si a intelege ca excesele sunt nocive, o exceptie e permisa din cand in cand, si alte aspecte similare). La fel am procedat si in cea ce priveste alimentatia. Chiar si asa, am impresia ca am fortat prea mult in anumite momente (cand am considerat necesar sa intervin), il vad uneori reticent sa-mi spuna, de exemplu, ca mancat ceva ce stie ca nu e tocmai ok. Si asta, fara indoiala, nu e de dorit sa se intample (sa faca lucruri pe ascuns). In fine, e clar ca depinde si de temperamentul copilului.
Atata timp cat nu e in exces iar continutul este selectat corespunzator, accesul la ecran/ tehnologie poate avea o componenta benefica, evident nu in izolare ci impreuna cu alte categorii de activitati (citit, sport, iesit in natura, vizitat locuri noi). Am multe exemple in acest sens: carti pe are i le-am citit sau le-a citit pt ca a vazut filmul (si invers, evident), desenatul dupa aplicatii si tutoriale (pt un copil a carui punct slab este cu motricitatea fina si care ar face orice sa nu scrie/ deseneze, chiar a fost un castig), vizualizarea 3D a unor fenomene despre care invata la un moment dat (eg. cum functioneaza corpul omenesc).
Foarte adevarat! Sa stii ca eu nu am interzis, decat f f rar. Si nu am problema ca se ascunde. Asa cum am spus, e posibil sa am si noroc :-)) Foarte bune observatiile tale, multumesc!
Un articl tare fain! Si eu incerc sa ma tin de principiile prezentate de tine, dar cred ca va mai dura ceva pana voi vedea rezultatele ( ma refer la alegerile alimentare) deoarece momentan micul P. nu e in colectivitate si pot controla relativ usor ce cumpar/gatesc.
Sigur vei culege roadele. Sigur, depinde si de copil, dar niste baze sanatoase functioneaza, zi eu oricum
*articol, nu stiu ce am azi, -se vede ca resimt oboseala si agitatia micutului care e la puseu de un an jumate plus eruptie de maselute :)))