Am tot vrut să scriu un articol de retrospectivă a anului, cu lecții și intenții, cum fac în fiecare an. M-am perpelit în faldurile sufletului, am scris, am șters, am scris iar și nu mi-a ieșit. Asta așa, că tot ziceți voi că sunt bine mereu și scriu numai în notă pozitivă. Iaca acuma n-a ieșit. Nu pentru că nu privesc cu optimism anul ăsta, nu pentru că nu îl apreciez și nu-i sunt recunoscătoare lui 2020 pentru tot ce a adus. Ci pentru că am obosit un pic și m-a cuprins frica.
Lecția lui 2020 a fost fără doar și poate adaptabilitatea și punerea în practică a lui „Fă rai din ce ai!”
Așa a pornit, așa s-a terminat. Cu planuri de Revelion schimbate la ora 21.00, cu un sfârșit dubios și un început neclar. Ăsta a fost 2020. A început lin, cu iluzia așezării, în sfârșit, cu perspective mărețe pe toate planurile, care au picat ușor, ca foile de ceapă și m-au lăsat în fundul gol. Mi-au arătat că nu sunt așa bine cum mă credeam, că mai am mult de lucru și m-au forțat să o iau de la capăt, din nou și din nou. Am supraviețuit, am pus pe hold perspectivele mărețe, că planuri n-aveam și m-am luptat cu mine să ies la mal. Și am ieșit, de câteva ori chiar, dar maratonul ăsta din sprinturi succesive m-a obosit.
Am realizat asta abia atunci când mi-am făcut planurile pentru 2021. Pentru că da, eu sunt aia care se bate cu pumnul în piept că nu își mai face obiective și planuri de câțiva ani, dar care constată tot mai mult nevoia unui fir roșu în viața ei.
Oricât de frică mi-e de planuri și obiective, anul ăsta am nevoie să le fac
Să setez intențiile și să fac pași. Mai mici sau mai mari, mai greoi sau mai vioi, dar să îi fac și să mă țin de ei. Să pun picătura de acțiune care mi-a lipsit până acum. Să am curajul să visez și să accept că, uneori, visele pot lua turnuri diverse, în funcție de ce am eu nevoie în acel moment în viața mea. Să las deoparte frica, ah, frica și să nu o las să fie cuvântul de ordine al lui 2021. Să merg către ce simt că mă cheamă inima și să am curajul să îmbin în viața mea, cel puțin pentru moment, ce îmi doresc să fac și să construiesc cu ce îmi place să fac și îmi aduce și bani. Sună complicat, nu? Bun venit în lumea mea 🙂
Pe final de 2020, am văzut foarte clar direcția în care sunt chemată să mă duc
Feedback-urile pe care le primesc la articolele despre divorț, strigătele de ajutor de la femeile care trec prin asta, mâinile întinse către mine îmi arată foarte clar că e nevoie de mine acolo. Că este cazul să dau la o parte toate falsele probleme și doar să fac ce simt și să răspund chemării. Și odată ce am realizat asta, au început să apară oportunitățile. Prima s-a concretizat în emisiunea Canapeaua roșie, pe care o voi realiza, de două ori pe lună, la BiziLiveTV și unde voi aborda, pe o parte, subiecte ce țin de divorț sau revenirea după diferite traume și momente grele și, pe de altă parte, subiecte ce țin de pre-adolescență, etapă din care mă înfrupt din plin cu Ana mea. Voi aborda și subiecte mai ușoare, dar tot din zona dezvoltării personale, a căutării de sine, a subiectelor care mă tot preocupă în ultima vreme.
În continuarea sau în paralel cu emisiunea, voi începe să acord ajutor, individual și de grup, femeilor care trec prin momente dificile, divorț, separare și nu numai. Voi face consiliere de dezvoltare personală și coaching, folosind toate tehnicile învățate de mine și aplicate pe propria piele.
Și pentru că am realizat că misiunea în viață nu e unică, bidirecțională și nu neapărat pe viață, voi continua lucrul cu copiii, care îmi sunt atât de dragi și pe care îi voi purta în continuare în lumea scrierii creative și a emoțiilor.
Voi povesti despre toate, la momentul potrivit, pe paginile mele.
Îmi este clar că, pentru mine, provocarea lui 2021 este să îmi înving teama și să merg pe drumul meu
Să fac planuri, să iau acțiune, dar să dau voie Universului să lucreze pentru mine. Să am încredere în mine și în oamenii care îmi sunt alături. Să spun mai puțin „dar dacă” și mai des „ce ar fi să”. Să îmi dau timp și răbdare și să las să se așeze toate lecțiile acestor doi ani de foc. Să râd mai mult și să am curaj să sar, exact ca în poza pe care am ales-o ca și copertă de articol.
Tu cu ce lecție ai pășit în 2021?
Credit foto – Olishka Photoraphy
Citește și
Un soi de retrospectivă de Crăciun
Lecția lui 2019. Puterea e în tine
Când știi că tu ești întrgul, nu mai cauți o jumătate
5 gânduri pentru femeile care trec printr-un divorț
Dacă vă plac articolele mele, vă invit să dați like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu noutățile.
Draga mea,
Ai revenit asa cum te-am cunoscut odata.Ma bucur sa te vad inflorind si dezvoltarea ta ma inspira si-mi da putere sa cred ca se poate.Iti sunt recunoscatoare ca imparti astfel de momente si cu mine.Vei ajunge departe in cautarea de sine.Sunt sigura de asta.
Un am de 1000 de ori mai bun decat cel care a trecut iti doresc !
O cititoare care te aprecieaza,
Fausta
Daaa,am revenit, ma bucur ca se vede 🙂 Multumesc, draga mea, sper sa ofer multa inspiratie in continuare! Te imbratisez si mi-a fost dor de tine si comentariile tale 🙂