Cred că suntem de acord că puterea cuvintelor e uriașă. Unele pot distruge, altele pot construi, unele pot repara ce au stricat suratele lor. Totul însoțit de fapte și de limbajul non-verbal, desigur. Altfel, doar vorbele în vânt nu valorează mare lucru. Folosite însă constant și în acord cu acțiunile noastre, anumite propoziții pot schimba relația cu propriul copil. Eu rămân surprinsă deseori să văd la Ana că se miră de multe ori când îi spun niște lucruri. Parcă le aude pentru prima dată sau parcă acțiunile mele ar spune altceva. Aleg să nu mă mai mir, ci doar să perseverez. Nu reușesc mereu să spun ce trebuie, de multe ori o zbârcesc grav și scot niște grozăvii pe gură de mă șochez pe mine, dar când îmi amintesc, revin la propozițiile care s-au dovedit a avea efect de-a lungul timpului.
10 propoziții de bază în relația cu copilul
Sunt de fapt 5 afirmații și 5 întrebări care ne ajută pe noi în relația de zi cu zi. Folosindu-le regulat, poți schimba relația cu copilul tău, dar mai ales, îi pot schimba lui percepția față de sine și față de lume și îl pot ajuta să crească mai încrezător și mai echilibrat.
Între noi fie vorba, putem aplica afirmațiile și mai ales întrebările și în relația cu noi înșine și cu cei apropiați, nu doar cu copiii.
Am încredere în tine
Cu variațiile Eu cred că poți face asta, Cred în tine. Am grijă să îi amintesc Anei mereu că am încredere în ea. Că am încredere că poate face o acțiune, dar și că am încredere în ea în relație cu mine. Că știu că atunci când spune ceva este adevărul, că nu înflorește și nu exagerează, că mă pot baza pe ea și pe ceea ce spune. Este foarte important să le întărim copiilor încrederea în ei, dar și să știe că îi considerăm de încredere.
E în regulă să greșești
În fața fricii de eșec, dar și atunci când greșește, îi amintesc mereu că este în regulă. Toți suntem oameni, toți greșim. De cele mai multe ori pun și întrebarea Ce ai învățat din asta? și îi amintesc că absolut din orice experiență are de învățat ceva.
O să fiu alături de tine mereu
Este cel mai des lucru pe care i-l spun. Indiferent de ce vei alege, de ce vei face, de cât vei greși, eu sunt aici și nu voi pleca niciodată. De multe ori se miră când îi spun așa, dar eu îi repet la nesfârșit și îi spun că poate veni la mine oricând, cu absolut orice. Nimic nu poate fi atât de grav încât să mă facă să nu îi mai fiu alături.
E în regulă să fii diferit
Ana se simte de multe ori diferită de copiii din jurul ei. Uneori pentru că este foarte copilăroasă, alteori pentru că îi place să cânte non-stop și pe mulți îi deranjează cântatul ei. Mai sunt și momente în care ea simte să se bucure, să se entuziasmeze, dar ceilalți consideră motivele ei ca fiind „de bebeluși” și atunci o văd cum se demoralizează. Îi spun mereu că este fantastic să nu fii la fel cu ceilalți și că este în regulă să își urmeze chemarea și drumul ei.
Este important să încerci, indiferent de rezultat
Uneori pierdem, alteori câștigăm, uneori facem mai bine sau rezultatele sunt mai slabe. Asta nu înseamnă că nu a meritat. Trebuie să încerci mereu și să te raportezi mereu la tine și la performanțele tale, nu la ceilalți.
Ascultă-ți inima, ea ce spune?
De multe ori când nu știe ce decizie să ia sau dacă ceea ce face este bine, dacă este cu adevărat ceea ce vrea ea sau este influențată de ei din jur, îi spun Anei să își asculte inima. Să se oprească puțin, să închidă ochii, să respire adânc și să se gândească la primul răspuns sau gând care îi vine în minte. Acela este răspunsul inimii și este cel corect. Uneori funcționează, dar alteori este greu să îl descopere, dar continuă.
Tu cum te-ai simți dacă ai fi în situația asta?
Atunci când are vreo dorință de răzbunare sau gânduri nu prea simpatice față de anumiți copii, îi spun să se gândească ea cum s-ar simți în situația respectivă și ce crede că l-a adus pe acel copil să aibă un asemenea comportament. Genul ăsta de introspecție ajută de cele mai multe ori.
Mâine cum crezi că ți se va părea treaba asta?
Sunt momente în care, de oboseală sau din alte motive, cele mai neînsemnate lucruri devin mici (sau mai mari) tragedii.Atunci o rog pe Ana să își imagineze cum o să vadă lucrurile a doua zi sau când se liniștește. Dacă tot așa dramatice i s-ar părea. Funcționează logica asta și în cazul jucăriilor sau lucrurilor care îi trebuie musai în acel moment.
Ce simți/unde simți senzația asta?
Când are o stare proastă, este furioasă sau afectată de o situație, o îndemn să respire și să încerce să își imagineze că starea respectivă este o senzație în corp, să încerce să o localizeze și să îi dea o formă, o culoare. De cele mai multe ori analiza asta o liniștește și o ajută să treacă peste respectiva problemă.
Care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla?
Mai ales atunci când apare frica de a încerca ceva nou sau rușinea de a cere ceva sau de a vorbi cu cineva o întreb ce se poate întâmpla cel mai rău. A funcționat atât de bine, că acum îmi pune ea mie mai des întrebarea asta și mă îndeamnă să am mai mult curaj.
Sunt sigură că mai sunt și altele, dar acestea, sub diferite forme și combinații, ne ajută pe noi să limpezim discuțiile și problemele care apar.
Voi cum aflați ce îi frământă pe copiii voștri și cum le insuflați încredere?
Citește și
Cum îți poate îmbunătăți o tehnică simplă relația cu copilul tău
Tu ce îi spui cel mai des copilului tău?
Vorbiți-le copiilor voștri! E cea mai bună educație!
Dacă vă plac articolele mele, vă invit să dați like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu noutățile.
Sursa foto – Freepik.com
